Alimentele etichetate „sănătoase” nu sunt întotdeauna cele mai nutritive

De unde a pornit acest studiu?

Etichetele de pe ambalaje care promit beneficii nutriționale specifice, cum ar fi „fără zahăr”, „grăsimi reduse”, „natural” sau „sodiu scăzut”, tind să inducă în eroare consumatorii, sugerând o superioritate alimentară care nu este neapărat prezentă în realitate. Deși aceste mențiuni au scopul de a ghida alegerea către o dietă echilibrată, studiile recente demonstrează că prezența acestor declarații nu coroborează automat o calitate nutrițională superioară a produsului în ansamblu.

O analiză amplă, realizată de specialiști de la Universitatea Cornell, a scos la iveală nuanțe importante privind discrepanța dintre marketingul alimentar și componența reală a hranei.

Investigația a inclus aproximativ 150.000 de produse alimentare și băuturi noi, lansate pe piața din Statele Unite ale Americiei în cursul ultimului deceniu. Rezultatele obținute prin examinarea acestor date sunt remarcabile: în proporție de două treimi, articolele studiate au fost clasificate drept mai puțin sănătoase din punct de vedere global, chiar dacă jumătate dintre ele afișau pe etichetă afirmații legate de sănătate.

Această constatare subliniază faptul că reducerea unui anumit nutrient nu garantează echilibrul general al rețetei.

De exemplu, eliminarea sau reducerea cantității de sodiu, zahăr sau grăsimi poate fi compensată de producător prin adăugarea unei cantități mai mari dintr-un alt compus, păstrând astfel profilul energetic sau chimic similar.

Termeni precum „organic”, „natural” sau „fără organisme modificate genetic” (OMG) nu sunt sinonimi cu „sănătos” din perspectiva strict nutrițională, ci indică metode de producere sau absența anumitor ingrediente, fără a oferi informații directe despre densitatea calorică sau valorificarea biologică.

Percepția cumpărătorului este adesea modelată de primele impresii vizuale oferite de fața ambalajului. O declarație simplă, cum ar fi „mai puțin zahăr”, poate schimba instantaneu opinia clientului, făcându-l să creadă că produsul este o alegere superioară, înainte ca acesta să aibă răbdarea de a consulta lista detaliată a ingredientelor sau tabelul cu valori nutriționale.

Cercetarea condusă de Miguel Gómez, profesor de marketing alimentar la Cornell, împreună cu cercetătoarea postdoctorală Pei Zhou, a pus în lumină această iluzie.

Folosind date furnizate de compania de cercetare de piață Mintel, echipa a comparat sistematic afirmațiile promoționale de pe plicuri cu profilul nutrițional integral al produselor introduse în ultimele zece ani pe teritoriul american.

Motivația inițială a acestui studiu a izvorât dintr-o observație comună din timpul cumpărăturilor zilnice: existența unor variante ale aceluiași produs, care par identice la prima vedere, dar diferă prin mențiunea „grăsimi reduse”. Provocarea majoră constă în faptul că o scădere a unui anumit nutrient nu oferă informații clare despre ce s-a întâmplat cu restul componenței. Un produs etichetat ca având conținut redus de grăsimi poate conține, paradoxal, niveluri crescute de zahăr sau sare pentru a menține gustul acceptabil. Similar, reducerea sodiului poate fi însoțită de o creștere a dozelor de îndulcitori.

Astfel, afirmația de pe partea frontală a ambalajului rămâne tehnic corectă, dar prezintă o imagine fragmentară și limitată a produsului. Tocmai aici se manifestă distincția crucială dintre o singură caracteristică nutrițională izolată și calitatea nutrițională holistică a alimentului.

Pentru a depăși capcana evaluării superficiale bazate pe un singur ingredient, cercetătorii au implementat Modelul de profilare nutrițională.

Acest sistem de evaluare, dezvoltat inițial de Agenția pentru Standarde Alimentare din Marea Britanie, atribuie puncte produselor luând în calcul simultan multiple componente.

Sistemul penalizează excesele de zahăr, sodiu, grăsimi saturate și calorii totale, în timp ce acordă puncte bonus pentru prezența fibrelor, proteinelor și a componentelor derivate din fructe și legume.

Aplicarea acestui model asupra produselor americane analizate a evidențiat o decalaj semnificativ între promisiunile vizuale de pe ambalaj și realitatea nutrițională complexă.

Două treimi dintre noutățile de pe piață au fost considerate, în ansamblu, opțiuni mai puțin sănătoase, deși jumătate dintre ele beneficiaseră de etichete cu mențiuni de sănătate.

Ce impact psihologic are termenul „natural”?

Aceste rezultate nu implică faptul că toate produsele cu astfel de etichete sunt nesănătoase sau că afirmațiile de pe ambalaj sunt mincinoase. Ele indică, în schimb, insuficiența unei singure mențiuni pentru a descrie fidel profilul nutrițional complet.

Discrepanțele au fost particulare accentuate în categoria băuturilor. Declarații precum „conținut redus de sodiu”, „fără zahăr” sau „scăzut în grăsimi saturate” s-au dovedit a fi cele mai puțin predictive pentru calitatea nutrițională generală.

Logicul este simplu: un producător poate ajusta o singură variabilă din rețetă pentru a atinge un obiectiv de marketing, fără ca acest lucru să transforme automat produsul într-o sursă superioară de nutrienți.

Prin urmare, formulările care includ adjective precum „redus”, „scăzut” sau „liber” trebuie interpretate strict în contextul datelor complete din tabelul nutrițional.

O altă observație fascinantă vizează impactul psihologic al termenului „natural”. Spre deosebire de mențiunile nutriționale directe, cuvinte precum „natural”, „organic”, „fără OMG” sau „din cereale integrale” nu cuantifică direct nivelul de zahăr, sare sau grăsimi.

Totuși, literatura de specialitate indică faptul că consumatorii tind să asocieze acești termeni cu o valoare sănătoasă superioară. Fenomenul este descris de cercetători ca un „efect de aureolă”: o singură trăsătură percepută ca pozitivă (de exemplu, naturalitatea) contaminează perceptia asupra întregului produs. Cumpărătorul este predispus să presupună că și celelalte aspecte nutriționale sunt favorabile, deși nu există o corelație necesară între natura ingredientelor și echilibrul macro-nutrienților.

Autoritățile americane recunosc această problemă și încearcă să reglementeze utilizarea termenilor cheie. În luna decembrie a anului 2024, Administrația Națională pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat o definiție revizuită pentru mențiunea nutrițională „healthy” (sănătos). Noul set de criterii este structurat pentru a preveni evaluarea produselor exclusiv prin prisma unui singur nutrient. Conform noilor reguli, pentru a putea utiliza voluntar eticheta „healthy”, un produs trebuie să conțină o anumită cantitate minimă din cel puțin un grup alimentar recomandat în dietele standard și să respecte limite stricte pentru grăsimi saturate, sodiu și zaharuri adăugate.

Această schimbare reflectă o înțelegere modernă a nutriției: eliminarea unui singur compus nu transformă automat un aliment într-un pilon al unei diete sănătoase.

Noul cadru reglementator permite, de asemenea, ca anumite categorii de alimente, anterior excluse sau marginalizate, să poată purta această mențiune.

Nucile, semințele, uleiul de măsline, anumite specii de pește bogate în grăsimi nesaturate și chiar apa se încadrează acum în categoria produselor eligibile pentru eticheta „healthy”, atâta timp cât îndeplinesc condițiile impuse de FDA.

Concluzia practică derivată din cercetarea de la Cornell este una pragmatică: cumpărătorii ar trebui să depășească dependența de sloganurile de pe fața cutiei. Deși mențiuni precum „fără zahăr” sau „bogate în fibre” pot servi ca indicii utile, ele nu constituie un verdict definitiv.

Pentru a înțelege cu adevărat valoarea unui produs, este esențială consultarea tabelului nutrițional detaliat.

Acolo se pot compara cantitățile absolute și relative de zaharuri adăugate, sodiu, grăsimi saturate, fibre, proteine și calorii, ajustate în funcție de porția consumată. Studiul susține o schimbare de paradigmă: trecerea de la întrebarea „Ce ingredient a fost modificat?” la „Cum arată profilul nutrițional complet?”.

Diferența este crucială, deoarece un produs poate satisface o promisiune specifică de pe ambalaj, dar să rămână inferior din punct de vedere al densității nutriționale globale.

Strategia optimă pentru consumatori rămâne simplă: tratați eticheta frontală ca pe un semnal orientativ, nu ca pe o certitudine. Atunci când comparați două produse similare, dedicarea a câteva secunde analizei tabelului nutrițional poate revela detalii esențiale pe care sloganurile marketingului le ascund adesea.