Anestezia prin perfuzie sau gaze nu afectează recuperarea după operare, arată un studiu pe 2.507 pacienți

Studiul susține alegerea individuală a tipului de anestezie!

Cercetări recente, desfășurate la scară națională în Marea Britanie, au analizat diferențele între două tehnici fundamentale ale anesteziei generale.

Rezultatele, publicate în revistele JAMA și Anaesthesia, indică faptul că alegerea dintre anestezia intravenoasă totală (TIVA) și cea bazată pe gaze volatile nu modifică în mod semnificativ procesul de recuperare a pacienților după intervenții chirurgicale majore care nu implică inima.

Totuși, datele relevă un avantaj al TIVA în ceea ce privește confortul imediat postoperatoriu, cu o frecvență mai scăzută a grețurilor, vărsăturilor și altor simptome neplăcute în prima zi după operație.

Studiul VITAL, coordonat de Universitatea din Warwick și de Fundația Royal Marsden NHS, a inclus 2.507 pacienți proveniți din 49 de spitale ale Serviciului Național de Sănătate britanic (NHS). Toți participanții aveau vârsta minimă de 50 de ani și erau supuși unor intervenții chirurgicale majore programate, fără implicare cardiacă. Aceștia au fost repartizați aleatoriu în două grupuri: unul care a primit anestezie intravenoasă totală și altul care a primit anestezie cu gaze volatile.

Anestezia generală este o componentă esențială în numeroase procederi chirurgicale, asigurând că pacientul rămâne inconștient pe durata intervenției.

Întrebarea centrală pe care au abordat cercetătorii a fost dacă modul de administrare a medicamentelor afectează calitatea recuperării. Prima metodă, cunoscută sub denumirea TIVA, implică administrarea continuă a agenților anestezici, precum propofolul, printr-o perfuzie intravenoasă. A doua tehnică se bazează pe inhalarea de gaze anestezice volatile, precum sevofluranul sau izofluranul, prin sistemul de administrare a anesteziei.

Deși ambele tehnici sunt standard în practica medicală pentru menținerea inconștienței, comunitatea anesteziștilor a dezbătut dacă una dintre ele ar putea oferi o recuperare mai ușoară și mai puține efecte secundare.

Indicatorul principal evaluat în studiu a fost numărul de zile în care pacienții erau în viață și se aflau în afara spitalului în primele 30 de zile după intervenție. Rezultatele nu arată nicio diferență statistică! Rezultatele nu au arătat nicio diferență statistică între cele două grupuri. Cu alte cuvinte, utilizarea TIVA nu a demonstrat un avantaj în acest indicator global al recuperării. De asemenea, nu s-au identificat diferențe semnificative în privința complicațiilor majore, a episodurilor de deliriu sau a ratelor de mortalitate.

Cercetătorii au monitorizat aceste variabile la 30 de zile, 90 de zile și la șase luni după operație, confirmând că nu există o metodă universal mai bună în ceea ce privește rezultatul general.

Această concluzie este importantă deoarece, înainte de studiu, nu exista un cercetare clinică britanică de asemenea anvergură care să stabilească care dintre cele două tehnici este superioară pentru pacienții supuși operațiilor majore. Deși rezultatele generale sunt similare, cercetătorii au identificat diferențe în privința stării pacienților imediat după intervenție. Pacienții care au primit TIVA au raportat mai puțină sete, mai puțină răgușeală, precum și mai puține grețuri și vărsături în ziua următoare operației. Aceste simptome pot face perioada postoperatorie mai neplăcută, chiar și când intervenția decurge fără complicații majore.

Reducerea lor reprezintă, așadar, un avantaj pentru confortul pacientului.

Totuși, aceste date nu înseamnă că TIVA asigură automat o recuperare mai rapidă sau că este alegerea ideală pentru orice persoană. Beneficiile observate se referă la simptomele din perioada postoperatorie timpurie, în timp ce indicatorul principal al recuperării a rămas similar între grupuri.

Ce arată studiul pentru majoritatea pacienților?

În plus, cercetătorii au analizat și aspectele economice ale celor două tehnici. Evaluarea cost-eficacității, publicată separat în revista Anaesthesia, a comparat costurile și calitatea vieții pe o perioadă de șase luni. Rezultatele arată că cele două metode au avut costuri similare pentru NHS și au asigurat o calitate comparabilă a vieții.

Prin urmare, datele nu indică un avantaj economic clar al uneia dintre tehnici în condițiile analizate.

Rezultatele studiului susțin continuarea unei practici în care alegerea tipului de anestezie se face individual, în funcție de pacient și de contextul medical.

Preferințele pacientului, experiența medicului anestezist și resursele disponibile sunt factori cheie în luarea deciziei, fără ca spitalele să fie obligate să adopte o singură tehnică pentru toate intervențiile.

Profesoara Joyce Yeung, de la Unitatea de Studii Clinice a Universității din Warwick și cercetătoare principală a studiului VITAL, a explicat că rezultatele oferă liniștire atât pentru pacienți, cât și pentru medici.

„Studiul nostru arată că, pentru majoritatea pacienților care suferă intervenții chirurgicale majore, cele două metode sunt la fel de viabile”, a declarat aceasta.

Mesajul principal nu este că tipul de anestezie nu contează deloc, ci că, pentru pacienții și intervențiile analizate, niciuna dintre cele două metode nu s-a dovedit superioară în ceea ce privește rezultatul principal al recuperării. Totuși, cercetătorii atrag atenția asupra unor limite ale analizei.

În primul rând, studiul nu a fost realizat în condiții de orbire, ceea ce înseamnă că participanții și personalul medical știau ce metodă era folosită, fapt care ar fi putut influența raportarea simptomelor, precum greața sau durerea.

În al doilea rând, toți participanții au fost tratați în cadrul NHS, deci rezultatele nu se pot extrapola automat la alte sisteme de sănătate. De asemenea, studiul nu a evaluat rezultatele oncologice pe termen lung și nici impactul asupra mediului al celor două tehnici. Acest ultim aspect este relevant deoarece gazele anestezice volatile pot contribui la efectul de seră.

În ansamblu, studiul VITAL arată că, în cazul adulților de cel puțin 50 de ani supuși unor intervenții chirurgicale majore non-cardiace, anestezia intravenoasă totală și cea cu gaze volatile au avut rezultate comparabile în privința recuperării generale. TIVA a fost asociată cu mai puține simptome neplăcute în prima zi după operație, însă datele nu susțin impunerea unei singure metode pentru toți pacienții. Alegerea rămâne o decizie individualizată, bazată pe contextul clinic și pe preferințele pacientului.

Surse: Jhanji S. și colab.

Total Intravenous Anesthesia vs Inhalational Anesthesia With Volatile Agents for Major Noncardiac Surgery. JAMA, 2026. DOI: 10.1001/jama.2026.11065.

Frempong S. și colab. Cost-effectiveness analysis of total intravenous anaesthesia compared with inhalational anaesthesia in adults aged ≥50 years undergoing major non-cardiac surgery. Anaesthesia, 2026.