De Denisa Scripcariu: ADHD la adulți: O realitate ignorată, o viață subestimată

ADHD-ul se manifestă diferit la adulți?

28 iulie 2026, ora 10:00

Când ne gândim la ADHD, imaginea care ne vine cel mai des în minte este cea a unui băiețel neastâmpărat, incapabil să stea locului în bancă. Însă realitatea clinică este mult mai nuanțată și, adesea, mult mai puțin vizibilă.

O analiză amplă din 2023, care a reunit cinci meta-analize și a inclus peste 21 de milioane de participanți, estimează că aproximativ 3% dintre adulții la nivel global se confruntă cu forme persistente de ADHD.

Un număr semnificativ dintre acești adulți, mai ales femei, primesc diagnosticul mult mai târziu decât ar fi fost necesar, uneori la ani buni după ce simptomele au început să le afecteze viața.

Această întârziere subliniază o problemă majoră de conștientizare și recunoaștere a ADHD-ului la vârsta adultă.

Dincolo de criteriile medicale standard, ADHD-ul la adulți se manifestă prin anumite tipare comportamentale pe care mulți le experimentează ani la rând, fără să le lege de o afecțiune anume. Iată câteva dintre ele:

Cum îți afectează ADHD-ul viața de zi cu zi?

Proiecte începute și abandonate: O cameră dezordonată, un birou plin de inițiative demarate cu entuziasm, dar lăsate în paragină de îndată ce activitatea devine repetitivă sau plictisitoare. E ca și cum ai începe o mie de drumuri, dar nu ajungi la capătul niciunuia.

Procrastinarea cronică: Amânarea sarcinilor simple, cum ar fi trimiterea unui e-mail scurt sau plata unei facturi, nu din lene, ci dintr-o nevoie aproape disperată de presiune a termenului limită pentru a te putea mobiliza. Hiperfocalizarea și distragerea: Capacitatea de a te cufunda complet într-o activitate plăcută, uitând de mâncare, de timp sau de oboseală, dar în același timp, dificultatea de a menține aceeași concentrare asupra sarcinilor percepute ca plictisitoare.

E un paradox al atenției.

Întreruperi în conversație: Tendința de a-ți întrerupe interlocutorii, nu din lipsă de politețe, ci pentru că ideile apar atât de rapid încât simți nevoia să le exprimi înainte de a le uita.

Intensitatea emoțională: Trăirea rapidă și intensă a emoțiilor – frustrare, bucurie, rușine – și dificultatea de a reveni la o stare de calm. E ca un carusel emoțional greu de oprit. Epuizare disproporționată: Senzația de epuizare la sfârșitul unei zile obișnuite, pentru că fiecare sarcină, oricât de simplă, a necesitat un efort de concentrare considerabil.

Cum se schimbă manifestările ADHD pe măsură ce înaintăm în vârstă?

Mintea e într-o continuă alertă. Uitare recurentă: Pierderea sau uitarea frecventă a obiectelor esențiale (chei, telefon) sau a programărilor importante. E ca și cum creierul ar avea propriile sale „gauri negre”.

Dificultățile menționate anterior sunt strâns legate de funcțiile executive, acele abilități care ne ajută să planificăm, să prioritizăm, să ne controlăm impulsurile și să menținem atenția pe termen lung. La adulții cu ADHD, aceste funcții sunt afectate constant, nu doar în perioadele de stres. Acest lucru poate avea repercusiuni semnificative asupra vieții profesionale și a relațiilor personale, generând provocări continue în gestionarea sarcinilor și a interacțiunilor sociale. E ca și cum ai naviga printr-o lume complexă fără o hartă clară.

Simptomele ADHD nu dispar pur și simplu odată cu atingerea vârstei adulte, ci își modifică modul de manifestare. La copii, hiperactivitatea este adesea evidentă prin mișcare constantă, întreruperi și dificultăți de a sta așezat. La adulți, aceeași neliniște tinde să devină internă, manifestându-se printr-un flux continuu de gânduri, o senzație de agitație greu de descris și incapacitatea de a se relaxa chiar și în momentele de odihnă.

Pe de altă parte, componenta de neatenție rămâne mai stabilă în timp și devine, pentru mulți adulți, principala sursă de dificultăți.

Aceasta se traduce prin amânare cronică, gestionarea deficitară a timpului, pierderea frecventă a obiectelor și dificultatea de a finaliza sarcini care nu prezintă un interes imediat.

E o luptă silențioasă, dar constantă, cu propria minte.