Dr. Daciana Toma: De ce bariera vaccinării e sistemică, nu a pacienților

Ce bariere administrative ascund vaccinarea?

Problemele structurale din sistemul medical românesc creează obstacole majore în fața celor care doresc să se protejeze prin vaccinare. Vina nu poate fi atribuită exclusiv pacienților.

Această perspectivă a fost susținută de doctorul Daciana Toma, vicepreședinta Asociației Societatea Națională de Medicina Familiei/Medicină Generală, în timpul evenimentului HEALTH FORUM, dedicat temei „Vaccinarea pe tot parcursul vieții, o viață fără boli prevenibile prin vaccinare”, organizat de DC Media Group.

Expertul medical a subliniat necesitatea de a identifica și elimina barierele instituționale înainte de a analiza atitudinea cetățenilor față de imunizare.

Doctorul Toma a exprimat nemulțumirea față de tendința cronică de a transfera întreaga responsabilitate asupra populației, ignorând complexitatea mecanismelor din spatele procesului de vaccinare.

HPV: o lacună structurală gravă!

Ea a argumentat că, dacă am privi situația din perspectiva unui simplu pacient, ne-am convinge rapid că fiecare pas este marcat de dificultăți administrative sau logistice.

Libertatea de a alege furnizorul de servicii medicale devine adesea o iluzie, deoarece accesibilitatea vaccinării depinde de factori precum existența unui contract activ, competența specifică a medicului sau disponibilitatea locurilor. Aceste constrângeri au dus la situații în care specialiști au fost nevoiți să administreze doze de vaccin unor persoane care nu figureau pe listele lor oficiale, doar pentru că aceștia nu reușiseră să obțină imunizarea la medicii de familie desemnați.

Un exemplu elocvent al acestor disfuncționalități este cazul vaccinării împotriva virusului HPV, esențială în prevenirea cancerului de col uterin. Deși există o luptă constantă pentru reducerea incidenței acestei afecțiuni, trimiterea unei paciente la un specialist ginecolog nu garantează automat accesul la vaccin.

Datele de vaccinare sunt transparente?

Multe femei recurg la sistemul privat, nefinancat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, însă chiar și acolo se lovește de o limită clară: medicul ginecolog nu are, în general, atribuția de a efectua această procedură. Această lacună demonstrează că, în multe cazuri, structura actuală pare să creeze piedici suplimentare, în loc să faciliteze accesul la protecție, contrar intenției declarate de a ajuta populația.

Când aceste deficiențe interne rămân nerezolvate, se creează spațiu pentru interpretări eronate ale comportamentului public. Doctorul Toma observă că, în absența unor soluții clare, se invocă frecvent teoria conspirației pentru a explica rezistența la vaccinare. Totuși, ea invită la o analiză mai atentă. O altă problemă semnificativă identificată de expert este modul fragmentat în care se monitorizează acoperirea vaccinală. Deși există statistici la nivel național și județean, urmarirea performanței individuale a medicilor de familie este adesea lipsită de transparență.

Fiecare specialist își raportează procentul de pacienți vaccinați din lista sa, dar nu există un mecanism centralizat care să permită compararea directă a rezultatelor obținute de diferiți medici, cum ar fi doctorul Popescu sau doctorul Ionescu, lăsând în umbră diferențele de eficiență.

Contractul de vaccinare: soluția!

Inegalitățile dintre comunități reprezintă un alt aspect tulburător evidențiat de vicepreședinta asociației. Există zone în care rata de vaccinare este extrem de ridicată, în contrast cu alte comunități unde acest indicator scade la zero. Această disparitate ridică întrebarea firească dacă, într-o zonă, locuitorii ar fi unanimi în adoptarea teoriei conspiraționiste, iar în alta ar fi unanimi în acceptarea științei. Astfel de diferențe dramatice sugerează că ceva fundamental nu funcționează în logica implementării politicii de sănătate publică.

Doar după ce se vor remedia aceste disfuncționalități sisteme, se va putea evalua corect și obiectiv comportamentul real al cetățenilor în ceea ce privește decizia de a se vaccina.

Ca soluție concretă, doctorul Daciana Toma a propus o reformă legată de relația dintre furnizorii de servicii medicale și asigurările de sănătate. Ea consideră că încheierea contractului de vaccinare ar trebui să constituie o precondiție obligatorie pentru semnarea contractului principal cu Casa de Asigurări de Sănătate. Deși înțeleg că acest document nu poate fi integrat direct ca parte a contractului cu Casa de Asigurări, expertul insistă că statutul de condiție de bună practică este esențial pentru asigurarea calității și accesibilității serviciilor de imunizare.

Prin această măsură, se ar putea garanta că toți furnizorii implicați sunt pregătiți și obligați să ofere această componentă vitală a îngrijirii medicale, eliminând astfel una dintre principalele bariere cu care se confruntă pacienții în prezent.