Efortul fizic extrem modifică chimia creierului? Ce spun cercetătorii

Ce se întâmplă în laborator?

Activitatea fizică intensă și dusă la extrem poate lăsa urme adânci asupra echilibrului chimic din creier.

Un avertisment în acest sens vine de la o echipă de cercetători brazilieni, care au descoperit fluctuații greu de anticipat în compoziția neurochimică a șoarecilor supuși la antrenamente epuizante.

La 48 de ore după proba de efort, animalele care au alergat timp de opt săptămâni într-un program progresiv aveau niveluri ridicate de dopamină în hipocamp. Aceasta este tocmai zona cerebrală care controlează memoria și emoțiile.

Concluzia specialiștilor, publicată în revista Neuroscience, este că supraantrenamentul și lipsa unei pauze reale de recuperare pot genera schimbări de durată în modul în care funcționează creierul.

Pentru a desluși cum reacționează sistemul nervos la diverse grade de solicitare, autorii studiului au împărțit șoarecii în două tabere. Un grup a trecut printr-o singură sesiune brutală de alergare, în timp ce alții au urmat un program de șapte-opt săptămâni cu intensitate tot mai mare, gândit să imite stresul din sindromul de supraantrenament.

În ultimele șapte zile, animalele din cel de-al doilea grup au fost puse să alerge de două ori pe zi, cu doar patru ore de pauză între ședințe.

De ce e importantă serotonina?

Analizele de după teste s-au concentrat pe hipocamp, măsurând dopamina, serotonina și proteinele esențiale pentru reglarea neurotransmițătoriilor. Șoarecii care au alergat o singură dată au avut un salt rapid de dopamină imediat după cursă. În schimb, cei antrenați cronic au menținut niveluri ridicate ale acestui neurotransmițător chiar și la 48 de ore distanță, exact în perioada în care organismul ar fi trebuit să se repare prin odihnă.

Deși prezența dopaminei nu e un lucru rău în sine, dereglarea ei dă Peste cap activitatea creierului în timp ce corpul ar trebui să se odihnească.

Un detaliu interesant este că nivelul de serotonină a rămas aproape neschimbat. Multă vreme, acest neurotransmițator a fost considerat principalul vinovat pentru epuizarea de după sport.

Asta arată că mecanismele ascunse în spatele supraantrenamentului sunt mult mai complexe și nu țin doar de o singură moleculă.

Alisson Luiz da Rocha, coordonatorul studiului, a punctat clar: „Rezultatele noastre demonstrează că efortul fizic excesiv nu afectează doar aparatul locomotor, ci lasă o amprentă profundă asupra creierului.” Sindromul de suprasolicitare apare atunci când corpul consumă mai multă energie decât poate recupera. Urmează apoi scăderea performanțelor, oboseala cronică, durerile musculare, lipsa poftei de mâncare și probleme metabolice sau imune. Oamenii de știință bănuiesc că aceste modificări de la nivelul creierului ar putea sta la baza respectivelor simptome, conform unei analize publicate pe Scitechdaily.

Deși dopamina e esențială pentru motivație și vigilență, descoperirile deschid un semn de întrebare privind legătura ei cu insomnia, anxietatea și oboseala cronică resimțită de atleții care trag de ei peste măsură. Totuși, cercetătorii subliniază că efectele nu au fost deocamdată testate pe oameni.