Femeile cu tulburare bipolară și menstruații regulate: simptome mai severe?

Alte experte au extins perspectiva asupra simptomelor!

Femeile diagnosticate cu tulburare bipolară și care prezintă cicluri menstruale regulate pot confrunta o agravare a simptomelor în perioada ce precedea menstruația, conform unui studiu realizat de cercetători norvegieni în colaborare cu parteneri internaționali. Cercetarea, prezentată la Congresul ECNP din 2026, desfășurat în München, a inclus 267 de participante de vârstă fertilă diagnosticate cu această afecțiune psihică și a analizat modul în care regularea ciclului menstrual se correlatează cu experiența de simptome premenstruale.

Din totalul lotului, 165 de femei, adică 62%, au declarat că au menstruații regulate, în timp ce 102 de participante, reprezentând 38%, au avut cicluri neregulate.

Aceste date au permis cercetătorilor să compare modul în care cele două categorii de femei percep și raportează modificările emotive și fizice în faza luteală.

Rezultatele au evidențiat o tendință neașteptată: femeile cu cicluri regulate au raportat cu semnificativă frecvență apariția de simptome premenstruale severe, în comparație cu cele cu menstruații neregulate. Printre manifestările cele mai frecvent menționate au fost iritabilitatea intensă, episoade de furie nejustificată, dificultăți marcate în întreținerea relațiilor interpersonale, precum și simptome fizice precum dureri de cap, sensibilitate la sân sau dureri musculari.

Acele simptome nu au fost percepute ca incidente izolate, ci au fost descriurse de majoritatea participante din grupul cu cicluri regulate ca apărut în fiecare sau aproape fiecare ciclu menstrual din ultimul an.

De asemenea, o parte semnificativă dintre ele a afirmat că aceste modificări au interferat negativ cu activitățile zilnice, au dus la scăderea performanței la locul de muncă și au generat tensiuni în relațiile de familie sau de pereche.

Un aspect deosebit identificat de cercetători a fost raportul dintre utilizarea contraceptivelor hormonale și regularea ciclului menstrual. Deși o mare parte din cohorță – exact 248 de femei, adică 93% din total – a încercat la un moment dat o formă de anticoncepție hormonală, cele cu cicluri regulate au fost mai puțin inclinede să continue utilizarea acestor metode în prezent.

Mai precis, ele au raportat mai frecvent renunțarea la contracepție hormonală din cauza efectelor secundare percepute, printre care se numără modificări de dispoziție, creșterea anxietății, aparitia de simptome depresive sau modificări în greutate.

Această reticență a surprins echipa de cercetare și a dus la formarea unei ipoteze privind o posibilă hypersensitivityă la hormoni sintetici în cadrul unei subgroups de femei cu tulburare bipolară.

În ce privește natura simptomelor observate, cercetătorii au făcut o distincție importantă între simptomele premenstruale clasice și agravarea unei tulburări bipolare preexistente în perioada premenstruală. La unele pacientë, fluctuările hormonale naturale asociate ovulației și fazei luteale par să declanșeze sau să amplifice modificări ale stării de spirit, inclusiv episoade de hipomanie sau irritabilitate severă, care pot fi confundate cu sintradomul premenstrual.

Totuși, la alte femei, simptomele raportează aparțin unui tip de tulburare premenstruală care nu este necessarily legată de o recurență a episodelor maniace sau depresive, ci reflectă o reacție specifică a sistemului neuroendocrin la schimbările hormonale.

Această distincție este crucială pentru a evita diagnosticarea greșită și pentru a orienta tratamentul către intervenții potrivite, fie ele psihiatrice, ginecologice sau combinate.

De la punct de vedere al sănătății publice, tulburarea bipolară afectează între 1 și 2% din populația feminină de vârstă fertilă. Aplicând această gamă la contexte nationale mari din Europa – cum ar fi Regatul Unit, Franța sau Italia – cercetătorii au estimat că aproximativ 235.000 de femei în vârstă reproductive ar putea fi diagnosticate cu această afecțiune.

Deși numărul este semnificativ, sănătatea mintală reproductivă rămâne un domeniu subinvestigat, în special în ceea ce privește interacțiunea dintre ciclul menstrual și stabilitatea psihiatră. Dr.

Reticența a surprins echipa de cercetare!

Aminoff a exprimat preoccuparea că multe pacientë simt că simptomele premenstruale nu sunt luate suficient în serios de către furnizori de sănătate și că accesul la o evaluare integrată este rar.

În lipsa de ghiduri clinice consolidate, deciziile privind gestionarea simptomelor, alegerea unei metode contraceptive sau ajustarea tratamentului psychiatric depind adesea de inițiativa individuală a medicului sau a pacientului, fără un cadru standardizat.

În acest context, cercetătoarea a subliniat necesitatea dezvoltării de protocoluri clinice clare care să încorporeze perspective din ambele domenii – psihiatrie și ginecologie – pentru a oferi o abordare individualizată. Așa ceva ar putea include monitorizarea sistematică a simptomelor în legătură cu fază menstruală, discutarea deschisă a opțiunilor contraceptive în funcție de istoricul medical și de Un astfel de model nu ar fi benefic doar pentru prevenirea crizelor acute, ci ar putea facilita identificarea timpurie a periodelor de risc crescut, inclusiv sarcina, postpartum sau perimenopauza, perioada în care fluctuațiile hormonale sunt majore și în care unele femei cu tulburare bipolară pot experimenta o deteriorare semnificativă a stării de spirit.

În continuare, perspectiva asupra semnificației acestor simptome a fost extinsă de către alte experte din domeniu. Dr. Clare Dolman, copreședinta comisiei? Clare Dolman, copreședintă a Comisiei pentru Tulburarea Bipolară și ambasadoare a Bipolar UK, a afirmat că simptomele premenstruale severe nu trebuie văzute doar ca un fenomen izolat, ci pot semnala o sensibilitate de bază la schimbările hormonale care poate fi relevantă pentru evaluarea riscului de recurență în alte etape ale vieții reproductive.

Totuși, ea a avertizat că această corelație nu implică o determinism strict: o femeie care experimentează simptome premenstruale intense nu este inevitabil condusă către o crisisă psihiatrică în sarcina sau în menopauză, dar istoricul acestor modificări ar trebui să fie luat în considerare la momentul planificării intervențiilor preventive.

Similar, Profesoara Louise Howard de la King’s College London a apreciat că studiul a dus în lumină un spatiu neglijat de cercetare pe termen lung și a subliniat necesitatea de investigări mai detaliate privind interacțiunea dintre regularea ciclului menstrual, manifestații clinice și efectele posibile ale intervențiilor precum contracepția hormonală sau terapia de stabilizare a umorului. Ambele experte au confirmat că nu au fost implicate în realizarea studiului original și au oferit comentarii independente, pe baza expertizei lor.

Deși concluziile au atras atenția asupra unei probleme clinice reale și neadresate adecvat, cercetătorii au recunoscut explicit limitele studiului.

Primul aspect metodologic referitoare la designul observațional și la dimensioanele eșantionului: cu 267 de participante, studiul are o putere statistică moderată și nu permite extrapolări definitive la populația totală.

Al doilea element constă în metoda de colectare a datelor – un sondaj online – care face posibilă introducerea de bias de auto-selecție, deoarece persoanele care au simptome mai severe sau care sunt mai preoccupate de gestionarea ciclului menstrual ar fi fost mai inclinede să participe.

De asemenea, fiindcă datele au fost colectate prin auto-raportare, există un risc de subraportare sau suprareportare în funcție de percepția subjectivă a gravității simptomelor.

Un alt punct critic este că cercetarea a rămas în fază preliminară: la momentul prezentării la ECNP 2026, lucrarea nu fusese încă soumisă la evaluare prin peer review într-o revistă științifică, ceea ce înseamnă că concluziile trebuie interpretați cu prudence și nu pot fi considerate concluzii definite.

În ciuda acestor restricții, mesajul central transmis de cercetători rămâne clar și important: simptomele premenstruale la femeile cu tulburare bipolară nu ar trebui să fie minimizați, neglijați sau considerați doar o parte inevitabilă a experienței de femeitate. Păstrarea unei atentii clinice constante la aceste modificări cyclice poate oferi semne valoroase privind starea de sănătate mentală globală și poate informa strategii mai bine adaptate de prevenție și intervenție.

De asemenea, înțelegerea mecanismelor prin care fluctuările hormonale interacționează cu vulnerabilitățile psychiatrice existente ar putea deschide noi căi către tratamente personalizate, care să țină cont nu doar de diagnosticul de bază, ci și de ritmul biologic al pacientului.

Până la data în care vor exista dovezi mai robuste din studii longitudinale sau controlate, abordarea recomandată rămâne aceeași: o colaborare strânsă între specialistii în sănătate mentală și cei în sănătate reproductive, susținută de comunicare deschisă, evaluare regulată și respect pentru experiența viețuita de fiecare pacientă.