Grăsimea abdominală: ce trebuie să știi despre pericoul invizibil

Grăsimea viscerală e mai mult decât un rezervor de energie?

Grăsimea din zona abdominală nu e doar o problemă de apariție.

E o problemă de sănătate mult mai profundă decât pare la prima vedere, și e esențial să înțelegem de ce această formă de depozitare a lipidelor e mai periculoasă decât credem.

Conform declarațiilor acordate de Dr. Oana Pop, medic specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, cu certificare internațională în obezitate (SCOPE), la Hyperclinica Medlife Oradea, pentru platforma RODIABET, grăsimea subcutană — cea situată direct sub piele — nu trebuie confundată cu grăsimea viscerală, aceasta fiind cea care se acumulează în adâncimea abdomenului, în jurul organelor vitale precum ficatul, pancreasul și intestinul.

Este precis această grăsime interioară care are un impact semnificativ pe starea de sănătate generală, chiar și atunci când greutatea corporală totală pare să fie în limitele normale.

Un aspect esențial de subliniat e că grăsimea viscerală nu funcționează simplu ca un rezervor pasiv de energie. Pe contra, e un țesut biologic activ, capabil să secrete hormoni, citocini și alte mediatori inflamatorii care pot menține o stare de inflamație crónică la nivel sistemic.

Această inflamație persistentă contribuie la dezvoltarea de dizbalanțe metabolice, inclusiv rezistența la insulina — o stare în care celulele corpului devin mai puțin sensibile la această hormonă, obligând pancreasul să producă cantități crescute pentru a menține glicemia în valori acceptabile.

Pe termen lung, acest proces mară semnificativ riscul de apariție a prediabetului și, ulterior, a diabetului de tip 2.

Factori precum deprivarea de somn, stresul prolongat, schimbările hormonale legate de menopauză, sindromul ovarelor polichistice (SOP) sau alte tulburări endocriene pot influența modul în care organismul depozitează grăsima, privilegiind zona abdominală. Totuși, Dr. Oana Pop subliniază că aceste stări trebuie investigate și confirmate prin evaluări medicale specifice, nu presupuse doar pe baza aspectului fizic sau al distribuției corporale. Un indicator simplu, dar altamente relevant, pe care oricine îl poate monitoriza, e circumferința taliei.

Cum afectează deprivarea de somn, stresul și menopauza grăsimea viscerală periculoasă?

Măsurarea trebuie efectuată la nivelul zonei dintre marginea inferioară a coastei și partea superioară a șoldului, fără contractare voluntară a mușchilor abdominali.

O creștere progresivă a acestei măsurări, chiar și în absenta unei variații semnificative ale greutății totale, trebuie tratată cu seriositate, deoarece poate reflecta o acumulare periculoasă de grăsime viscerală.

În ceea ce privește strategiile eficace de reducere a riscului asocuat, Dr. Oana Pop evidențiază că nu există soluții miraculoase — nici exerciții țintite exclusiv la abdomen (cum ar fi serii infinite de crunche), nici ceaiuri, suplimente sau diete de „detox” care promită eliminarea rapidă a grăsimei viscerale într-o noapte.

În schimb, abdomenele antrenate contribuîntă în primul rând la consolidarea mușchilor, nu la arsirea selectivă a lipidelor din zonă.

Reducerea efectivă a circumferinței taliei necesită o abordare integrată și sostenută în timp, bazată pe mai multe pilastri: o alimentație echilibrată, bogată în proteine magre, fibre vegetale și grasimi sănătoase; activitate fizică zilnică, inclusiv exerciții de rezistență pentru menținerea și creșterea masei musculare; somn de calitate și regulat; limitarea consumului de alcool și băuturi zahărate; precum și tehnici eficiente de gestionare a stresului cronic.

Când este necesară, scăderea în greutate trebuie să fie graduală, realističă și susținută pe termen lung, evitând dietele drastice care duc la efectul yo-yo.

Doar printr-o înțelegere corectă a mecanismelor fiziopatologice implicate și prin aplicarea constă a obiceiurilor de viață sănătoase, putem reduce efectiv impactul negativ al acestei forme de depozitare a grăsimi.