Incontinență urinară după naștere: de ce mamele tăceră din rușine

Ce trebuie

Pierderea urinei la tuse, strănut sau efort este adesea considerată o consecință normală a nașterii. Deși corpul are nevoie de timp pentru a se recupera, simptomele care persistă nu trebuie lăsate deoparte.

Pierderea involuntară a urinei poate apărea după naștere, inclusiv la efort fizic. Perioada postpartum vine cu modificări ale țesutului și mușchilor din podeaua pelviană. Incontinența urinară, durerile de contact și senzația de presiune în zona pelviană sunt semne care merită discuție cu medicul. Rușinea nu trebuie să fie un obstacol în căutarea ajutorului; problemele de podea pelviană se rezolvă prin evaluare medicală și recuperare corespunzătoare.

De ce se întâmplă asta

Pierderea urinară după naștere este o problemă despre care multe femei nu vorbesc. Pentru unele mame, câteva picături de urină pierdute la tuse sau strângere devin parte a vieții de zi cu zi. Ele se obișnuiesc și o consideră o consecință inevitabilă, fără să gândească la posibilitatea recuperării.

Dr. Christian Bogdan a vorbit despre frecvența acestei probleme în experiența sa profesională și a citat date dintr-un studiu. „Din experiența mea, aproximativ 30% dintre pacienți mi-au spus asta. Statistic vorbind, în Europa, aproximativ 81-85% dintre noile mame sunt afectate de incontinență urinară, conform ultimului studiu pe care l-am citit în 2025 pe PubMed.”

Vorbind despre mecanică și fiziologie, aceste manifestări sunt de așteptat. După naștere, în jur de șase săptămâni, potrivit studiului, senzațiile pot apărea deoarece toți țesuturile au fost dilatați, nu doar uterul. După naștere, totul trebuie să revină la normal. Nu toți sunt la fel; unele mame pot dura mai mult, altele mai puțin. Important este să nu o ignori. Dacă nu tratăm problema prin recuperare medicală, ea se va dezvolta din ce în ce mai neplăcut de-a lungul anilor. Dar dacă o tratăm cât mai repede posibil, va dispărea.

Când e normal și când ai nevoie

După naștere, organismul trece printr-un proces de recuperare. Țesuturile întinse trebuie să-și reia treptat funcția, iar ritmul variază de la femeie la femeie. Faptul că o problemă poate apărea în timpul recuperării nu înseamnă că trebuie acceptată pe termen nelimitat. Pierderea permanentă a urinei, durerea sau senzația de presiune în zona pelviană trebuie discutate cu un specialist pentru a determina dacă sunt necesare investigații medicale sau recuperare.

Terapeutul arată un alt obstacol: rușinea de a vorbi despre simptome intime.

Multe femei evită să vorbească despre pierderea urinară sau disconfortul intim, chiar și la consultare. Uneori așteaptă ca simptomele să dispară de la sine, fără să știe dacă fac parte din recuperarea normală sau dacă au nevoie de evaluare suplimentară.

De ce să vorbești cu doctorul

Dr. Christian Bogdan explică de ce este important ca pacienții să-i spună medicului ce se întâmplă și să nu considere aceste probleme tabu. În primul rând, un specialist trebuie vizitat de câteva ori pe an. Mă refer în primul rând la ginecolog. La fiecare consultare ginecologică, secțiunea de check-in este inclusă automat în nomenclatura de specialitate și pacientul trebuie să informeze medicul cu privire la simptome. Dacă pacientul nu spune că are acele simptome, medicul poate vedea, dar nu poate spune dacă patologia abia începe sau dacă este deja stabilită. Pacientul trebuie să informeze medicul. Desigur, doctorul întreabă și pacientul, dar din nou mergem în zona în care mi-ar putea fi rușine să vorbesc despre asta și mi-aș dori să nu vorbesc despre asta. Adică din punctul de vedere al pacientului, pentru că mulți pacienți mi-au spus că sunt rușinați. Înțeleg, dar nu e legat.

E doar un mușchi ca oricare altul. De exemplu, dacă veniți pentru dureri de spate, veniți imediat pentru dureri de spate. Doar că regiunea lombală începe aici. Uite cât de aproape sunt. Și mașina.