Mirosul corpului: un semnal timpuriu pentru cancer și Alzheimer

Cum se detectează aceste semnale?

Mirosul corpului nu e doar o problemă de igienă. Tot mai multe cercetări arată că poate fi un semnal timpuriu pentru afecțiuni grave precum cancerul, Parkinson sau Alzheimerul, mult înainte ca simptomele să se manifeste. Ideea se bazează pe analiza substanțelor naturale pe care corpul le elimină prin respirație, transpirație, urină și secreții cutanate. Când metabolismul celular e perturbat de o boală, compoziția chimică a acestor secreții se schimbă, oferind un indicator timpuriu.

O colaborare între The Washington Post și Knowable Magazine, publicată la 1 noiembrie 2026, a subliniat potențialul inteligenței artificiale în interpretarea acestor date. Algoritmii pot recunoaște combinații complexe de molecule care indică prezența unei boli, transformând descoperirile științifice în teste rapide și neinvazive. Unele dintre aceste metode au reușit deja să identifice peste 80% dintre pacienții cu anumite afecțiuni, o precizie care ar putea schimba radical fluxul clinic.

Ce tehnologii se folosesc?

Corpul eliberează constant sute de compuși chimici. Acești compuși organici volatili (VOC) se evaporă ușor și pot fi capturați din aerul expirat, din transpirație sau din probe biologice. De exemplu, în cazul cancerului, creșterea tumorilor intensifică stresul oxidativ și degradarea lipidelor, eliberând substanțe volatile specifice.

Detectarea acestor markeri necesită tehnologii avansate. Cercetătorii utilizează cromatografia gazoasă cuplată cu spectrometria de masă, precum și dispozitive portabile cunoscute sub denumirea de „nasuri electronice”. Spre deosebire de perceperea umană a mirosurilor, multe dintre aceste molecule sunt invizibile și imperceptibile pentru nasul omenilor. Aparatele analizează combinații chimice complexe care nu pot fi recunoscute intuitiv.

Ce spune cercetarea despre cancer?

O direcție importantă a cercetării vizează cancerul pulmonar și alte tumori. Într-un studiu pe pacienți supuși operației pentru tumori pulmonare, s-au identificat 16 compuși volatili ca posibili markeri ai bolii. Printre acești compuși se numărău pentanalul, hexanalul, decanalul și acidul butiric. Deși unele dintre aceștia au mirosuri distincte, interesul medical se concentrează pe concentrația și combinația lor, nu pe perceperea senzorială.

Investigațiile au cuprins și probe de melanom, unde s-au identificat molecule care permit diferențierea țesuturilor tumorale de cele sănătoase. O altă linie promițătoare este diagnosticul cancerului de prostată printr-un simplu test de urină. Un studiu a relevat o combinație de șase molecule care a permis identificarea cancerului în aproximativ 75% dintre cazurile analizate. Deși metoda a prezentat mai puține rezultate fals pozitive decât testarea PSA, ea a acoperit un procent mai mic de cazuri de cancer, ceea ce înseamnă că nu poate înlocui încă investigațiile standard recomandate de medici.

O analiză sistematică care a cuprins 19 studii privind detectarea cancerului de prostată prin compușii din urină a arătat rezultate încurajatoare, dar a evidențiat și diferențe metodologice semnificative. Autorii au concluzionat că sunt necesare studii mai ample pentru a stabili viabilitatea clinică a acestor teste.

Ce se întâmplă în industrie?

În SUA, compania de biotehnologie TOBY dezvoltă teste bazate pe inteligență artificială pentru interpretarea moleculelor volatile din urină. În loc de a căuta o singură substanță, tehnologia analizează un profil chimic complex. Un test destinat depistării cancerului vezicii urinare a primit în 2026 statutul de Breakthrough Device de la FDA. În luna mai a aceluiași an, s-a anunțat obținerea aceleiași desemnări pentru un test de urină pentru diagnosticul bolii Alzheimer. Acest statut accelerează evaluarea, dar nu echivalează cu autorizarea pentru utilizare clinică de rutină.

O poveste umană a declanșat o linie de cercetare neobișnuită. Joy Milne, o femeie din Scoția, a remarcat o schimbare în mirosul corporal al soțului său, descris ca lemnoas și asemănător moscului. Aproximativ 14 ani mai târziu, soțul a fost diagnosticat cu boala Parkinson. La un eveniment pentru pacienți cu această boală, Milne a recunoscut același miros la alte persoane afectate. Aceste observații au condus la analiza sebumului, secreția uleioasă produsă de glandele sebacee.

De unde a pornit totul?

Cercetările au identificat modificări ale compoziției chimice a sebumului la persoanele cu Parkinson. Într-un studiu publicat în revista ACS Central Science, s-au analizat probe de la 100 de pacienți cu Parkinson și 29 de voluntari sănătoși. Modelul bazat pe compușii volatili a clasificat corect 84,4% dintre cazurile de Parkinson. Deși rezultatul este promițător, el nu dovedește încă că testul poate depista boala cu aceeași precizie în populația generală, în special înainte de apariția simptomelor.

Investigațiile au continuat și în rândul persoanelor cu tulburare de comportament în somnul REM, o afecțiune asociată cu risc crescut de boli neurodegenerative. Într-o cercetare din 2025, s-a obser