Mitul demontat de medici: Vaccinurile multiple nu slăbesc imunitatea copiilor

Protejarea copilului începe din timpul sarcinii!

Medici specializați în pediatrie au reușit să desființeze o idee greșită, larg răspândită, conform căreia administrarea mai multor doze de vaccinuri simultan ar epuiza sistemul imunitar al celor mai mici. Explicațiile venite de la experți evidențiază că protecția optimă a bebelușului nu începe imediat după naștere, ci chiar înainte de aceasta, în perioada de sarcină a mamei.

Deși imunizarea rămâne unul dintre pilonii fundamentali în lupta contra afecțiunilor infectioase grave, statisticile din România relevă o rată de acoperire vaccinală care lasă de dorit, generând îngrijorare în rândul specialiştilor.

În cadrul unei discuții susținute pentru publicațiile DC Medical și DC News, prof. dr. Doina Pleșca, care este atât medic pediatru, cât și cadru didactic la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, a analizat importanța informării corecte a familiilor.

Ea a subliniat modul în care diverse mituri circulă printre părinți și cum acestea pot afecta negativ atât starea de sănătate individuală a minorilor, cât și imunitatea colectivă.

Jurnalistul Val Vâlcu a dialogat cu expertul despre necesitatea unei comunicări clare între cadrele medicale și părinți, astfel încât deciziile privind sănătatea copiilor să fie luate pe baza unor date științifice, nu pe temeri nejustificate.

Unul dintre cele mai persistente argumente folosite de scepticii vaccinării este convingerea că organismul fragil al unui nou-născut ar fi supraîncărcat de prezența mai multor agenți imunogeni. Prof. dr. Pleșca contrazice ferm această teorie, arătând că realitatea biologică este mult mai complexă.

Din clipa în care părăsesc mediul protejat al uterului matern, copiii intră într-un univers în care se lovesc de o cantitate imensă de microorganisme.

Medica explică faptul că, indiferent dacă vorbim despre trei, patru sau șase componentele ale unui produs unic, volumul acestor vaccinuri este neglijabil comparativ cu provocările imense pe care le reprezintă interacțiunea constantă dintre sugar și lumea exterioară.

Prin urmare, nu vaccinurile sunt cauza unei suprasolicitări a apărării organismului, ci tocmai expunerea naturală la agenții patogeni din mediu, cu care copilul trebuie să se confrunte în permanență.

Imunizarea are rolul de a pregăti corpul pentru aceste întâlniri inevitabile, transformând o luptă potențial fatală într-o recunoaștere sigură a inamicului biologic.

Discuția despre protecție nu ar trebui să se oprească la momentul nașterii, ci trebuie să înceapă din timpul gestatiei. Expertul insistă că femeile însărcinate primesc prea puțină informație despre metodele proactive de prevenire a bolilor infecțioase. Un exemplu elucidator oferit este cel al virusului sincițial respirator (VSR), un factor major în spitalizarea sugariilor în lunile reci ale anului. Datele istorice indică faptul că în perioada iernii, internările masive ale bebelușilor pentru afecțiuni acute sunt cauzate preponderent de acest virus. Situația este alarmantă deoarece aproximativ 200.000 de decese anual sunt atribuite consecințelor acestei infecții, care provoacă forme extreme de afectare a plămânilor.

Medica sugerează că ar fi mai eficient să educăm viitoarele mame, arătându-le severitatea simptomelor, necesitatea intubației sau administrării antibioticelor, și riscul major de superinfecție bacteriană la copiii foarte mici.

Doar astfel putem convinge un număr mai mare de părinți să adopte măsuri preventive.

Se știe că peste 93% dintre copii vor contracta această infecție în primii doi ani de viață, însă impactul depinde critic de momentul debutului. Dacă infectarea are loc în faza de sugar, riscul de afectare pulmonară este ridicat.

Vaccinarea e inutilă dacă bolile au dispărut?

Pe măsură ce vârsta avansează, probabilitatea unor complicații grave scade, infecția manifestându-se mai degrabă prin forme simple de răceală. De aceea, planificarea trebuie să pornească din faza de sarcină, mama fiind informată despre posibilitatea de a preveni cel puțin 14 boli specifice prin imunizare.

Temerea față de posibilele reacții adverse constituie un alt obstacol psihologic major. Prof. dr. Pleșca clarifică faptul că orice procedură medicală implică un risc de reacție, dar acestea trebuie contextualizate corect. Studiile epidemiologice, care au monitorizat zeci de mii de copii, demonstrează că reacțiile cele mai frecvente sunt locale: durere, umflare sau roșeață la locul injectării. Formele care pun în pericol viața sunt extrem de rare.

Este esențial să distingem între efectele minore, cunoscute și gestionabile, și scenariile catastrofale imaginare care sperie părinții.

Controversele nu s-au oprit aici, incluzând și legătura ipotetică dintre vaccinul anti-rujeolă și dezvoltarea autismului.

Acest mit a generat un val de anxietate în comunitatea medicală, culminând cu procese judecătorești și scandaluri care au dus la retragerea dreptului de practică al medicului care a inițiat studiul controversat pe doar 12 pacienți.

Ca Au fost agregate date din aproape 1.200.000 de copii implicați în diverse trialuri clinice. Analiza cantitativă a reacțiilor adverse a confirmat în mod categoric absența oricărei corelații, disipând eroarea care se răspândise rapid în opinia publică.

Altă percepție greșită este ideea că, deoarece anumite boli par să fi dispărut, vaccinarea nu mai este necesară.

Medica consideră această atitudine așteptării pasive o greșeală gravă.

Există și teoria conform căreia trecerea printr-o infecție naturală ar consolida imunitatea, dar acest proces vine cu un preț înalt: complicații care pot transforma un copil sănătos într-unul cu suferințe neurologice majore sau chiar mutilări (amputări de mâini sau picioare) ca urmare a necrozelor cauzate de bacterii virulente.

Un aspect practic frecvent observat este tendința de a amâna vaccinarea din motive minore. Medica remarcă că, în practica zilnică, părinții primesc adesea recomandări de amânare bazate pe contraindicații invocate, dar nejustificate. Un nas care curge sau o ușoară roșeață a gâtului nu reprezintă un impediment serios pentru administrarea vaccinului. Derutând familiile cu atâtea condiții stricte, risquem ca aceștia să evite să mai revină la program, lăsând copiii neprotejați. Trebuie să fim empatici și să explicăm clar că doar puține elemente esențiale constituie contraindicații reale.

Pentru a facilita înțelegerea, societatea profesională a elaborat un ghid practic, intitulat „Vaccinologie Pediatrică”, disponibil pe site-ul Societății Române de Pediatrie.

Acest document, conceput atât pentru medicii de familie, cât și pentru părinți, prezintă sintetic bolile prevenibile, contraindicațiile reale și grilele de vârstă pentru acoperirea imunologică. Documentul este liber accesibil și permite parcurgerea informațiilor esențiale într-un mod ușor de înțeles.

Obiectivul final rămâne atingerea pragului de 95% acoperire vaccinală.

Deși există copii care au ratat termenii de imunizare, aceștia pot urma un program de recuperare la orice vârstă. Atingerea acestui procent nu servește doar protecției individuale a celor vaccinați, ci oferă un scut comunitar. Aceasta este vitală pentru persoanele cu sistemul imunitar compromis, precum copiii sau adulții tratați pentru leucemii, cancere sau alte afecțiuni care necesită imunosupresie.

Acești pacienți ar putea suferi infecții severe și ar avea viața în pericol dacă nu am reuși să menținem o barieră colectivă robustă prin vaccinarea masivă.