Neurolog cu o abordare nouă pentru prevenirea AVC
Vârsta cronologică arată doar ani de la naștere!
Un specialist în neurologie propune o perspectivă nouă în lupta împotriva accidentelor vasculare cerebrale
Știri de ultimă oră:
Totuși, nu toate soluțiile comercializate pentru prelungirea vieții se bazează pe dovezi științifice solide.
Analizele care evaluează vârstă biologică și scanările RMN ale întregului corp nu dispun încă de suficiente date pentru a justifica entuziasmul în jurul lor.
Accidentul vascular cerebral, posibil un semnal al îmbătrânirii accelerate
Pentru o perioadă lungă, eforturile de protecție împotriva accidentelor vasculare s-au concentrat pe o serie de factori de risc, adesea tratați izolat: presiunea sângere ridicată, lipidele mari, diabetul, consumul de tutun și sedentarismul. Un specialist în neurologie susține că această metodă ar trebui completată cu o viziune mai largă, care ia în considerare modul în care corpul îmbătrânește. Dr. Gustavo Saposnik, neurolog și cercetător la St.
Michael’s Hospital din Toronto, argumentează că un accident vascular nu ar trebui privit întotdeauna ca un eveniment izolat. În anumite situații, acesta poate fi primul semn vizibil că procesele de îmbătrânire biologică se accelerază.
Această idee este expusă într-un text publicat în revistă Stroke, unde medicul propune integrarea principiilor longevității în planurile de prevenție.
„Ce aduce știința longevității este un principiu organizatoric”, precizează Saposnik, care este, de asemenea, profesor de neurologie la Universitatea din Toronto și șef al Unității de Cercetare în Neuroștiințe privind Rezultatele Accidentelor Vasculare Cerebrale și Luarea Deciziilor la Unity Health Toronto.
El consideră că eforturile de protecție ar trebui să urmărească nu doar fiecare factor de risc în parte, ci și mecanismele biologice care pot genera mai multe probleme de sănătate.
De ce vârsta biologică poate conta mai mult decât anii din buletin
Potrivit articolului, accidentele vasculare apar tot mai frecvent și la adulții tineri față de generațiile anterioare, în timp ce incidența lor crește și în rândul persoanelor vârstnice.
Șase măsuri care pot reduce riscul de AVC
Deși studiul îmbătrânirii biologice deschide noi căi de cercetare, neurologul pune accent pe pași de protecție deja cunoscuți. Aceștia nu necesită intervenții spectaculoase, ci menținerea consecventă a factorilor care influențează sănătatea vaselor.
Printre recomandările sale se numără: menținerea presiunii sângere în limite normale, element esențial în prevenția accidentelor vasculare; adoptarea unei alimentații în stil mediteranean, parte a unui stil de viață care susține sistemul cardiovascular; practicarea a cel puțin 150 de minute de exerciții aerobice pe săptămână, adaptate la posibilitățile fiecărei persoane; asigurarea a cel puțin șase ore de somn odihnitor pe noapte, conform recomandărilor prezentate; scăderea nivelului de colesterol LDL, cunoscut ca factor de formare a plăcilor de aterom; și tratarea corectă a tulburărilor ritmice, în special a fibrilației atriale, care crește riscul de accident vascular.
De ce nu e suficient să știm că avem tensiune sau colesterol crescut?
Aceste acțiuni trebuie privite ca un întreg, nu ca soluții izolate.
De exemplu, o persoană poate avea o alimentație echilibrată, dar să mențină o presiune sângere ridicată sau o tulburare de ritm care necesită tratament. Mesajul medicului este că prevenția trebuie să ia în considerare ansamblul factorilor de risc, iar problemele identificate trebuie urmărite și corectate corespunzător.
Testele pentru longevitate nu sunt toate la fel de bine susținute de dovezi
Aceste acumulari pot oferi indicii despre afectarea vaselor și despre probabilitatea viitoare de probleme cardiovasculare.
Ideea nu este că o singură investigație poate prezice cu certitudine un accident vascular, ci că evaluarea stării vaselor trebuie să se bazeze pe indicatori relevanți, interpretați în context medical.
De ce nu este suficient să știm că avem tensiunea sau colesterolul crescute
O altă problemă abordată de Saposnik ține de comportamentul uman. Deși există îndrumări clare pentru reducerea probabilității de accident vascular, mulți oameni amână schimbele necesare, mai ales când nu simt că au o problemă. Presiunea sângere ridicată și colesterolul mare pot evolua fără simptome evidente. În aceste condiții, beneficiul tratamentului sau al schimbării stilului de viață poate părea îndepărtat, în timp ce efortul necesar este resimțit imediat.
Studiile neurologului investighează și modul în care indivizii iau decizii când trebuie să cântărească un risc prezent, dar greu de observat, față de un beneficiu care ar putea apărea peste ani.
În opinia sa, simpla furnizare a informațiilor nu este întotdeauna suficientă. Contează și modul în care este organizat sistemul medical, astfel încât pacienților să le fie mai ușor să urmeze îndrumările. O programare stabilită din timp poate face diferența.
Saposnik face referire la ceea ce economiștii comportamentali numesc „nudges”, adică mici ajustări în modul în care sunt prezentate opțiunile sau organizate deciziile, pentru a încuraja comportamente mai bune. În practica medicală, acestea pot însemna o rețetă care precizează clar doza și data controlului, programarea unei consultații ulterioare încă de la prima vizită sau afișarea vizibilă a valorii-țintă a presiunii sângere, atât pentru medic, cât și pentru pacient.
Scopul este ca îndrumările să nu rămână doar la nivelul unor sfaturi generale, ci să se transforme în acțiuni concrete și verificabile.
Știm ce previne accidentele vasculare cerebrale.
Întrebarea mai dificilă este ce îl determină pe cineva să acționeze în consecință, menține neurologul. Aceeași problemă poate apărea și în cabinetul medical. Medicul vorbește despre inerția terapeutică, tendința de a amâna intensificarea tratamentului chiar și atunci când factorii de risc rămân necontrolați.
El explică faptul că efectele unei intervenții medicale pot fi vizibile imediat, în timp ce consecințele amânării tratamentului pot apărea mult mai târziu. Această diferență poate influența deciziile atât ale pacienților, cât și ale profesioniștilor din sănătate. Pentru a încuraja o mai bună urmărire a tratamentului, Saposnik recomandă ca pacienții să pună trei întrebări simple: Care este obiectivul meu? L-am atins? Și când intervenim dacă nu l-am atins?
Alte știri: