Oxitocina, hormonul iubirii, legat și de frică: descoperire cerebrală

Cum influențează oxitocina comportamentul social și frica?

Efectele sale se pot schimba în funcţie de situaţie, starea emoţională şi modul în care o altă persoană este percepută: ca fiind sigură sau ameninţătoare.

Experimentele pe şoareci au relevat un mic grup de neuroni care exprimă receptori de oxitocină care par să influenţeze atât abordarea socială, cât şi dispariţia fricii, proces prin care se învaţă că ceva asociat anterior unui pericol este acum sigur.

Studiul arată că talamusul parametric (PVT) este un posibil loc de întâlnire pentru comportament social şi teamă. Această regiune a creierului este implicată în stres, motivaţie şi comportament emoţional.

Pentru a explora aceste efecte, o echipă de cercetători din Japonia a folosit şoareci masculi modificaţi genetic.

Ei au suprimat selectiv sau activat aceste neuroni pentru a vedea cum afectează comportamentul, scrie ScienceAlert. Reputaţia oxitocinei şi efectele sale atunci când cercetătorii au suprimat aceşti neuroni, şoarecii au arătat mai puţin interes în interacţiunea cu animalele necunoscute. Reducerea angajamentului social nu a fost cauzată de o mișcare redusă sau de o anxietate mai mare.

Totuşi, activarea aceloraşi neuroni nu a făcut şoarecii mai sociabili, sugerând că celulele sunt necesare pentru un comportament normal, dar începerea lor nu este suficientă pentru a spori interesul social.

Ulterior, cercetătorii au examinat dispariţia fricii. Şoarecii au fost învăţaţi să asocieze un anumit cadru cu un şoc electric uşor, revenind mai târziu în acelaşi loc fără şoc.

Totuşi, activarea aceloraşi neuroni nu a făcut

Supresia neuronilor sensibili la oxitocină nu a împiedicat formarea memoriei iniţiale a fricii.

Cu toate acestea, şoarecii au continuat să se întărească (să rămână nemişcaţi ca semn de teamă) când s-au întors în mediul sigur, sugerând că au avut dificultăţi în a învăţa că pericolul a trecut. O amintire a fricii Activarea neuronilor O amintire a fricii Activarea neuronilor a redus duritatea în faza inițială, dar efectul nu a menținut următoarea zi sau săptămână mai târziu.

Descoperirile ar putea indica de ce ambele procese pot fi întrerupte în condiţii precum autismul şi tulburările anxioase. Dacă cercetările viitoare confirmă un sistem similar la oameni, oamenii de ştiinţă ar putea înţelege mai bine aceste condiţii.

Pentru moment, datele sugerează că influenţa oxitocinei depinde de locul exact şi când acţionează în creier. Studiul a fost publicat în revista Brain. Vă recomandăm, de asemenea, lectură: Neurochimie de dragoste: dopamină, oxitocină și creierul.

De ce un mesaj simplu îţi dă aripi? Oxitocina, numită şi „hormonul fericirii,” poate combate singurătatea? Secretul oamenilor sociali şi empatici?

Gena receptor oxitocina de ce muzica agresivă calmează unii oameni în jos.

Ce spun psihologii despre metal, furie și anxietate Tag-uri: nevroze hormonale ale creierului oxitocină Mihaela Horchidan Mihaela și-a finalizat studiile la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea din București, având experiență în presa online și radio.