Ozempic și Mounjaro: Căderea Părului, un Efect Secundar Posibil?

Ce spun cercetătorii?

Căderea părului ar putea fi un efect secundar neașteptat al medicamentelor Ozempic și Mounjaro, folosite în tratamentul diabetului de tip 2. Un studiu amplu, publicat în prestigioasa revistă The BMJ, a identificat o legătură între aceste medicamente și un risc ușor crescut de alopecie.

Deși cercetarea nu demonstrează o cauzalitate directă, ea oferă cele mai solide dovezi de până acum că această asociere merită atenția atât a medicilor, cât și a pacienților.

Studiul subliniază că riscul de cădere a părului rămâne, în termeni absoluți, scăzut. Mai mult, specialiștii insistă că nu se poate vorbi de o cauză directă, ci mai degrabă de o asociere statistică. Explicația cea mai plauzibilă ar fi pierderea rapidă în greutate, un efect cunoscut al acestor medicamente. O scădere bruscă în greutate poate declanșa o cădere temporară a părului, fenomen cunoscut sub numele de efluviu telogen. De asemenea, deficiențele de fier sau zinc, adesea asociate cu dietele restrictive sau cu pierderea rapidă în greutate, pot contribui la această problemă.

Pentru a verifica această ipoteză, cercetătorii au analizat dosarele medicale a mii de pacienți.

Ozempic și Mounjaro: Căderea părului, un efect secundar neașteptat?!

Rezultatele au arătat că persoanele tratate cu medicamente GLP-1 (din care fac parte Ozempic și Mounjaro) au avut un risc mai mare de alopecie comparativ cu alte clase de medicamente pentru diabet.

Un risc cu 37% mai mare de alopecie comparativ cu inhibitorii SGLT-2.

Un risc cu 68% mai mare comparativ cu inhibitorii DPP-4.

De ce apare căderea părului?

În cifre absolute, diferențele au fost următoarele:

6,91 cazuri la 1000 de persoane în grupul GLP-1, față de 5,04 în grupul SGLT-2. 6,53 cazuri la 1000 de persoane în grupul GLP-1, față de 3,89 în grupul DPP-4.

Autorii studiului reiterează că, deși riscul absolut de alopecie este scăzut, aceste informații pot fi cruciale în discuțiile dintre medic și pacient, atunci când se alege tipul de tratament. Comparativ cu alte terapii pentru diabet, utilizatorii de medicamente GLP-1 au raportat un risc cu 53% mai mare decât inhibitorii SGLT-2 și un risc cu 72% mai mare decât inhibitorii DPP-4.

Studiul nu identifică mecanismul exact prin care aceste medicamente ar putea influența căderea părului. Cu toate acestea, ipoteza principală rămâne legată de impactul pierderii rapide în greutate asupra ciclului de creștere a părului și a echilibrului nutrițional al organismului. Este important ca pacienții să discute orice îngrijorare legată de efectele secundare cu medicul curant, pentru a lua decizii informate privind tratamentul.