Somnul excesiv în timpul zilei poate fi un semn precoce de demență

Avertismentele ascunse din timpul somnului de zi?

Un studiu recent, publicat în The Journals of Gerontology: Series A, sugerează că felul în care adulții vârstnici dorm în timpul zilei poate fi un indiciu timpuriu al proceselor care conduc la demență. Cercetările au urmărit mai mult de 990 de persoane cu vârsta de cel puțin 65 de ani, analizând legătura dintre tiparele de somn și apariția bolii pe o perioadă de până la 10 ani, începând din 2013.

Rezultatele indică o asociere statistică: persoanele care dormeau în timpul zilei aproape zilnic sau zilnic au prezentat un risc de demență cu 48% mai mare comparativ cu cele care dormeau rar sau deloc. De asemenea, somnul de prânz neplanificat a fost asociat cu un risc de demență cu 39% mai mare, iar episoadele de somn de 30 de minute sau mai puțin au fost asociate cu un risc cu 40% mai mare.

Este esențial de precizat că aceste cifre reflectă o diferență de risc relativ între grupurile studiate, nu o probabilitate absolută.

Cu alte cuvinte, un risc crescut de 48% nu înseamnă că aproape jumătate dintre persoanele care dorm zilnic la prânz vor dezvolta demență, ci că, în comparație cu celelalte, șansele lor sunt semnificativ mai mari.

Cercetătorii subliniază că studiul identifică asocieri, nu o relație directă de cauzalitate. Somnul frecvent ar putea fi un semn al unor schimbări care apar deja la nivelul creierului, mai degrabă decât o cauză independentă a bolii.

Un aspect central al analizei vizează caracterul neintenționat al somnului.

Ce spun cifrele despre riscul real?

Persoanele care ațipeau în timpul zilei fără să-și propună acest lucru au prezentat un risc de demență cu 39% mai mare. Această distincție este crucială, deoarece nevoia spontană de a adormi poate reflecta modificări subtile în reglarea stării de veghe. O persoană care anterior rămânea trează fără dificultate ar putea începe să ațipească mai des, inclusiv în momente în care nu intenționa să se odihnească.

Totuși, acest rezultat nu demonstrează că ațipitul neintenționat anunță în mod sigur apariția demenței, ci doar o asociere statistică care merită monitorizare.

Durata somnului a fost un alt element analizat în detaliu.

În mod surprinzător, episoadele de somn de zi care durau cel mult 30 de minute au fost asociate cu un risc de demență cu 40% mai mare.

Acest rezultat nu implică necesitatea de a evita somnul scurt, ci evidențiază o asociere statistică într-un anumit grup de participanți.

Datele prezentate nu permit concluzia că un somn mai lung ar proteja împotriva demenței, iar pentru a înțelege mai bine această relație, sunt necesare cercetări suplimentare.

Relația dintre somnul de zi și demență poate funcționa în ambele sensuri. Pe de o parte, anumite caracteristici ale somnului pot fi un indicator timpuriu al modificărilor cerebrale. Pe de altă parte, pe măsură ce demența se dezvoltă, modificările din creier pot afecta regiunile implicate în reglarea stării de veghe, explicând de چه unele persoane ajung să doarmă mai frecvent în timpul zilei.

Ar trebui să ne alarmăm din cauza somnului din timpul zilei?

„Somnul de prânz mai frecvent ar putea fi un indicator al modificărilor la nivelul creierului, mai degrabă decât o cauză a modificărilor cerebrale care duc la demență”, a declarat cercetătorul principal Adam Spira, profesor la Departamentul de Sănătate Mentală al Școlii de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg.

La rândul său, Kening Jiang, cercetătoare postdoctorală în domeniul sănătății mintale la aceeași instituție, a explicat că monitorizarea obiceiurilor legate de somnul de zi ar putea ajuta la identificarea persoanelor în vârstă care prezintă un risc crescut și ar putea orienta viitoarele intervenții de prevenție.

Pentru persoanele în vârstă, mesajul studiului nu este unul de alarmă, ci de atenție.

Dacă o persoană observă că începe să ațipească mult mai des decât înainte sau simte tot mai frecvent nevoia să doarmă în momente neintenționate, aceste modificări pot fi discutate cu un medic.

Un asemenea comportament nu indică automat demență, iar rezultatele cercetării nu stabilesc un test de diagnostic bazat pe somnul de zi. Autorii subliniază că sunt necesare studii mai ample și desfășurate pe perioade mai lungi pentru a clarifica relația dintre somnul de zi și demență. Până atunci, frecvența, durata și caracterul neintenționat al somnului pot reprezenta indicii care merită investigate, fără a fi interpretate separat de celelalte aspecte ale sănătății.

și colab. „Caracteristicile somnului de zi și incidența demenței: rezultate din Studiul național privind tendințele în materie de sănătate și îmbătrânire”, The Journals of Gerontology: Series A, 2026. DOI: 10.1093/gerona/glag208.