Te trezești obosit după somn? Lipsa a două vitamine ar fi cauza

Lipsă de energie și paloare: semne de deficit de B12 sau B9!

Simți că somnul nu te revigorează? Lipsa B12 și folatului poate fi răspunsul

Poți trezi după o noapte completă de somn și totuși să simți o oboseală copleșitoare, ca și cum corpul tău ar fi epuizat. Înainte de a atribui această stare exclusiv stresului sau unui program aglomerat, merită să iei în calcul și o altă posibilitate: deficitul de vitamina B12 sau de folat (vitamina B9).

Aceste două substanțe sunt esențiale pentru funcționarea corectă a organismului, iar lipsa lor poate manifesta printr-o serie de simptome care, dacă nu sunt recunoscute, pot afecta calitatea vieții.

Înțelegerea legăturii dintre somn și energie necesită o analiză mai aprofundată. Oboseala care nu cedează după odihnă poate avea mai multe explicații. Stresul și lipsa somnului sunt printre factorii care pot contribui la această stare, însă uneori organismului îi lipsesc nutrienți esențiali pentru funcționarea normală. Printre aceștia se numără vitamina B12 și folatul, cunoscut și ca vitamina B9. Ambele sunt necesare pentru sinteza ADN-ului și formarea normală a globulelor roșii, celulele care transportă oxigenul în organism. Vitamina B12 are, în plus, un rol important în funcționarea sistemului nervos.

Atunci când organismul nu primește sau nu absoarbe suficient din aceste vitamine, poate apărea anemia megaloblastică. În această situație, globulele roșii devin anormal de mari și nu se dezvoltă corespunzător.

Ciurea Naomi-Adina, medic specialist gastroenterolog, explică într-o postare pe Facebook de ce aceste deficite trebuie luate în calcul atunci când oboseala persistă și este însoțită de alte manifestări.

Te trezești obosit, te concentrezi greu și simți că activitățile obișnuite te epuizează?

Stresul și lipsa somnului pot contribui, dar uneori există și deficite nutriționale care merită căutate. Printre acestea se numără deficitul de vitamina B12 și cel de folat, adică vitamina B9. Acidul folic este forma utilizată frecvent în suplimente.

Ambele vitamine Vitamina B12 contribuie și la funcționarea sistemului nervos. Când organismul nu are suficientă B12 sau B9, poate apărea anemia megaloblastică: globulele roșii sunt mari și funcționează slab.

Printre semnele care pot indica un deficit de vitamina B12 sau B9 se numără lipsa de energie, slăbiciunea, paloarea, palpitațiile și senzația de lipsă de aer în timpul efortului. Pot apărea și modificări la nivelul gurii, precum o limbă roșie și dureroasă, ulcerații sau scăderea apetitului. În cazul deficitului de vitamina B12, simptomele pot afecta și sistemul nervos.

Furnicăturile și amorțelile la nivelul mâinilor sau picioarelor, problemele de echilibru, dificultățile de memorie și concentrare ori schimbările de dispoziție sunt manifestări care merită evaluate medical.

Aceste simptome nu înseamnă automat că există o carență, deoarece pot avea și alte cauze. Totuși, asocierea lor poate reprezenta un motiv pentru a discuta cu medicul despre investigațiile necesare.

Un aspect important este că lipsa vitaminei B12 nu se manifestă întotdeauna prin anemie.

O persoană poate avea manifestări neurologice chiar dacă hemoglobina se află în limite normale.

Foarte important: afectarea neurologică poate exista chiar și fără anemie.

O hemoglobină normală nu exclude deficitul de B12, mai precizează medicul. De aceea, evaluarea nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe hemoglobină sau pe prezența semnelor tipice de anemie. Simptomele, alimentația, medicamentele administrate și istoricul medical sunt, de asemenea, importante pentru stabilirea cauzei.

Uneori, explicația este alimentația. Vitamina B12 se găsește în mod natural în carne, pește, ouă și lactate, dar și în anumite produse fortificate. Persoanele care urmează o dietă vegană au nevoie de o sursă sigură de B12, prin alimente fortificate sau suplimente adecvate. Folatul se găsește în legumele cu frunze verzi, broccoli, sparanghel, mazăre, năut și alte leguminoase. O alimentație foarte restrictivă sau puțin variată poate favoriza apariția deficitului. Există însă și situații în care alimentația conține suficiente vitamine, dar organismul nu le poate absorbi corespunzător.

În cazul vitaminei B12, procesul de absorbție presupune mai multe etape și implică factorul intrinsec, o proteină produsă în stomac. În gastrita autoimună, producția acestei proteine poate scădea, iar vitamina B12 nu mai este absorbită eficient. Astfel, deficitul poate apărea chiar dacă persoana consumă alimente care conțin această vitamină.

Hemograma și dozarea B12 și folatului: cum se confirmă deficitul?

Alte cauze posibile sunt boala celiacă, anumite afecțiuni intestinale și intervențiile chirurgicale la nivelul stomacului sau intestinului.

Și unele tratamente pot contribui la apariția deficitului de B12.

Printre acestea se numără metforminul și medicamentele care reduc aciditatea gastrică. Acest lucru nu înseamnă că tratamentele respective trebuie întrerupte. Dacă există simptome sau factori de risc, este important ca pacientul să discute cu medicul despre necesitatea evaluării și despre eventualele măsuri care se impun.

Deficitul se poate instala lent, deoarece organismul are rezerve importante de vitamina B12, suficiente uneori pentru câțiva ani. Din acest motiv, manifestările pot apărea la mult timp după ce a început problema.

Atunci când există suspiciunea unui deficit, evaluarea poate include hemograma, dozarea vitaminei B12 și a folatului.

Rezultatele trebuie interpretate împreună cu simptomele, alimentația, tratamentele urmate și istoricul medical. Dacă valoarea vitaminei B12 se află la limită, dar manifestările sugerează o carență, medicul poate recomanda investigații suplimentare. Printre acestea se numără acidul metilmalonic și, în anumite situații, homocisteina.

Homocisteina poate crește atât în deficitul de B12, cât și în cel de folat, astfel că rezultatul nu trebuie interpretat izolat. Identificarea cauzei este la fel de importantă ca stabilirea existenței deficitului. În caz contrar, problema poate persista sau poate reapărea după terminarea tratamentului.

Tratamentul depinde de vitamina care lipsește, de severitatea deficitului și de motivul pentru care acesta a apărut. În general, există o etapă de corectare a carenței, urmată, atunci când cauza persistă, de un tratament de întreținere. Vitamina B12 poate fi administrată oral sau injectabil. Dozele folosite pentru tratarea deficitului sunt adesea mult mai mari decât necesarul alimentar zilnic și pot ajunge frecvent la 1.000-2.000 de micrograme pe zi, în funcție de indicație.

Administrarea orală poate fi eficientă în anumite situații, deoarece o mică parte din vitamina B12 se absoarbe și independent de factorul intrinsec. Totuși, alegerea tratamentului nu se face doar în funcție de preferințe. În formele severe, în prezența manifestărilor neurologice sau în anumite situații de malabsorbție, poate fi necesară administrarea intramusculară.

În cazul gastritei autoimune și după unele intervenții digestive, substituția cu vitamina B12 poate fi necesară pe tot parcursul vieții.

Nici suplimentele sublinguale nu sunt automat superioare celorlalte forme. Contează doza potrivită, cauza deficitului, administrarea consecventă și răspunsul organismului la tratament.

Deficitul de folat se tratează, de regulă, cu acid folic administrat timp de câteva luni, uneori mai mult dacă factorul care a provocat carența persistă. Un detaliu important este că deficitul de folat nu trebuie tratat fără evaluarea vitaminei B12. Acidul folic poate corecta anemia, însă poate ascunde astfel un deficit de B12, în timp ce afectarea sistemului nervos continuă. Cu alte cuvinte, ameliorarea unor rezultate de laborator nu înseamnă neapărat că problema a fost rezolvată în totalitate.

Dacă ambele deficite sunt prezente, este necesară corectarea lor, cu începerea tratamentului cu vitamina B12 înaintea administrării acidului folic sau concomitent cu acesta, potrivit indicației medicale.

De aceea, suplimentele nu ar trebui luate la întâmplare, mai ales atunci când există simptome persistente sau suspiciunea unei carențe.

Recuperarea nu se produce peste noapte. Unele simptome pot începe să se amelioreze în primele săptămâni, însă refacerea sistemului nervos poate necesita mai mult timp.

Atunci când deficitul de vitamina B12 a rămas netratat o perioadă lungă, procesul de recuperare poate fi mai lung și mai complex.

Este crucial să se urmărească evoluția prin controale medicale regulate, pentru a se asigura că nivelul vitaminelor revine la parametri normali și că simptomele dispar complet.

Doar prin o abordare holistică, care include alimentația, tratamentul și monitorizarea, se poate obține o revenire completă la energie și bunăstare.