Testul simplu care te ferește de accidentul vascular cerebral

Angio-CT: O privire în interiorul vaselor

Un test simplu poate dezvălui dacă vasele tale cerebrale sunt în pericol, prevenind astfel un accident vascular cerebral. Este o investigație ușor de făcut și extrem de importantă.

Anual, aproximativ 65.000 de români suferă un accident vascular cerebral. Prevenția începe prin identificarea factorilor de risc înainte ca simptomele grave să apară. Angio-CT-ul, o investigație imagistică modernă, analizează vasele de sânge din creier și gât, detectând îngustări, anevrisme, malformații vasculare sau alte modificări periculoase.

Persoanele cu antecedente familiale de anevrisme cerebrale prezintă un risc crescut. Medicii recomandă evaluarea rudelor de gradul I după vârsta de 18 ani, în funcție de fiecare caz. Hipertensiunea arterială severă și colesterolul ridicat afectează pereții vaselor de sânge, contribuind la apariția problemelor care cresc riscul de accident vascular cerebral.

Accidentul vascular cerebral rămâne una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică la nivel mondial. Este a treia cauză de deces și principala cauză de dizabilitate. În România, numărul mare de cazuri anuale subliniază importanța prevenției. O investigație imagistică poate identifica din timp modificările vaselor de sânge, reducând riscul de complicații severe.

Când este recomandat Angio-CT-ul?

Dr. Stefan Dima, neurocardiolog intervenționist la Spitalul Memorial din București, a explicat, în exclusivitate pentru DC Medical și DC News, că Angio-CT-ul este o metodă modernă prin care medicii pot evalua starea vaselor cerebrale. „65.000 de oameni suferă un accident vascular cerebral în fiecare an în România. Evident, preferăm să prevenim această condiție, iar prevenirea este posibilă printr-o simplă investigație. Se numește Angio-CT.”

„Angiograma vine din greacă și înseamnă vas de sânge, iar CT înseamnă tomografie computerizată. O tomografie se realizează prin injectarea unei substanțe de contrast într-o venă, iar apoi, prin simpla apăsare, oasele, mușchii și pielea pot fi practic îndepărtate, astfel încât numai vasele de sânge să poată fi vizibile. În acest fel, putem analiza toate vasele din gât și cap și să vedem dacă există îngustări, anevrisme, malformații vasculare, fistule sau alte tulburări ale sistemului vascular”, a detaliat Dr. Stefan Dima.

Momentul potrivit pentru această investigație depinde de istoricul medical al pacientului, dar și de cazurile de anevrisme sau alte probleme vasculare din familie. Medicul a explicat că există situații în care pacienții descoperă accidental mai multe anevrisme cerebrale, iar apoi rudele apropiate sunt evaluate pentru posibile riscuri.

Hipertensiunea și colesterolul: Inamici ai vaselor

„Am pacienți care ajung la spital și descoperă că au două anevrisme cerebrale. După tratarea acestor anevrisme, primul lucru pe care îl facem este să recomandăm investigarea rudelor de gradul întâi dacă au peste 18 ani. Chiar dacă intervalul de vârstă cu cea mai mare frecvență de anevrisme cerebrale este între 40 și 50 de ani, este important să știm dacă există deja schimbări”, a explicat dr. Stefan Dima.

Pentru persoanele cu risc genetic, monitorizarea poate începe de la vârsta adultă tânără. „Dacă la 18-20 de ani nu identificăm anevrisme cerebrale, recomandăm repetarea investigației în jurul vârstei de 40 de ani, deoarece factorul genetic este una dintre cauzele importante”, a adăugat specialistul.

Pe lângă factorii genetici, hipertensiunea arterială severă și tulburările metabolice ale lipidelor din sânge (colesterolul crescut) pot crește semnificativ riscul apariției problemelor vasculare. Medicul a explicat că presiunea constantă asupra pereților vaselor poate duce la schimbări structurale și anevrisme.

„Dacă ni-l imaginăm ca pe un furtun, poate rezista unei anumite presiuni. Dar dacă presiunea crește mult peste limitele normale, furtunul se poate dilata, poate forma o umflătură și în cele din urmă se poate rupe. De asemenea, importante sunt dislipidemia, care poate fi dobândită sau moștenită”, a concluzionat Dr. Stefan Dima, subliniind importanța gestionării acestor factori de risc.