Tratament premieră pentru o boală genetică rară care afectează plămânii și ficatul

Cum a trecut această pacientă de la efort redus la producerea proteinei?

Corecție ereditară: prima terapie genică pentru deficitul de alfa-1 antitripsină

Un pas istoric în tratarea bolilor ereditare a fost realizat prin remedierea directă a erorii în materialul genetic care stă la baza deficitului de alfa-1 antitripsină (AATM), o afecțiune capabilă să distrugă treptat plămânii și ficatul. O echipă internațională a reușit să modifice mutația la șapte persoane participante la un studiu clinic.

Pentru a înțelege de ce această metodă este revoluționară, este necesar să se privească structura ADN-ului. Informația genetică este formată din baze, unități minuscule.

O singură modificare în această secvență poate fi suficientă pentru a compromite funcționarea unei gene și, implicit, producerea unei proteine esențiale. În cazul AATM, cercetătorii au vizat tocmai această modificare punctuală. Metoda folosită produce o schimbare controlată la nivelul bazei defecte, urmată de o ruptură pe un singur lanț al ADN-ului.

Această ruptură declanșează mecanismul natural de reparare al celulei, care folosește informația de pe lanțul opus pentru a corecta și a doua parte a secvenței. Potrivit echipei, acest proces permite repararea mutației fără a provoca o ruptură simultană a ambelor lanțuri ale ADN-ului.

„La fel ca majoritatea tulburărilor genetice congenitale, deficitul de alfa-1 antitripsină este cauzat de încorporarea incorectă a unui singur element minuscul din ADN — cunoscut sub numele de bază”, explică dr.

Michael Ott, consultant senior la Departamentul de Gastroenterologie și șef al Laboratorului de Terapie Celulară și Genică. Această diferență este crucială: în loc să compenseze efectele unei gene defecte prin introducerea unei copii funcționale, metoda încearcă să înlăture chiar cauza genetică a bolii.

Cum funcționează „foarfeca genetică” și ce aduce nou metoda

Cercetătorii au folosit tehnologia CRISPR/Cas9 combinată cu o metodă biotehnologică numită editare de baze. Această abordare este diferită de alte terapii genice care introduc o copie funcțională a genei defecte. În acest caz, ținta este corecția directă a mutației responsabile de boală.

Istoria unei paciente: de la efort redus la producerea din nou a proteinei

Una dintre persoanele care au beneficiat de tratament este Katrin H. o femeie de 55 ani care a luptat ani la rând cu dificultăți de respirație și o scădere progresivă a capacității de a face efort fizic. Aceste probleme au dus-o la renunțarea la meseria de anestezist. Diagnosticul de deficit de alfa-1 antitripsină a fost stabilit la Universitatea de Medicină din Hanovra în 2011. Ea suferea de forma cea mai severă a afecțiunii, în care organismul nu mai producea deloc proteină protectoare funcțională.

Până la apariția noii opțiuni terapeutice, Katrin H. a urmat o terapie de augmentare, presupunând administrarea intravenoasă a proteinei care lipsește, săptămână de săptămână, pe termen nelimitat. Însă acest tratament nu a reușit să oprească evoluția bolii.

„Cu toate acestea, tratamentul a avut un efect redus; boala a continuat să progreseze încet, dar inexorabil”, mărturisește pacienta.

La începutul anului 2026, femeia a aflat despre studiul clinic și a decis să participe. În luna martie, a călătorit la Shanghai, însoțită de dr. Michael Ott. A rămas acolo timp de patru săptămâni și a primit o perfuzie cu medicamentul experimental de terapie genică. Rezultatele analizelor de sânge au confirmat că organismul ei producea din nou alfa-1 antitripsină funcțională. Potrivit echipei, nu au fost observate efecte secundare, iar pacienta nu a mai avut nevoie de terapia de augmentare.

„Pentru mine, e ca și cum aș fi câștigat la loterie”, spune Katrin H.

De ce corectarea genei nu înseamnă vindecarea completă a organelor

Rezultatul este promițător, dar există o distincție esențială între restabilirea producției unei proteine și repararea organelor deja afectate.

Terapia genetică corectează defectul care determină deficitul de alfa-1 antitripsină. Dacă organismul începe să producă din nou proteina funcțională, cauza care contribuie la deteriorarea țesuturilor este redusă. Cu toate acestea, leziunile pulmonare și hepatice deja instalate nu dispar automat după corectarea mutației.

De ce natura nespecifică a simptomelor complică gestionarea deficitului de AAT?

În cazul Katrinei H. speranța este că evoluția bolii va fi oprită și că starea sa nu se va agrava în continuare. Femeia, care locuiește în Hanovra, și-a putut continua activitatea de birou în domeniul igienei spitalicești.

Diagnosticarea târzie și confuzia cu alte afecțiuni

Unul dintre obstacolele în gestionarea deficitului de alfa-1 antitripsină este natura nespecifică a simptomelor. Dificultățile de respirație și scăderea toleranței la efort pot apărea și în alte afecțiuni respiratorii, inclusiv astmul bronșic. „Simptomele sunt de obicei nespecifice, motiv pentru care afecțiunea este adesea diagnosticată târziu”, explică dr.

Nora Drick, conferențiar la Secția de Medicină Respiratorie.

„Adesea, afecțiunea este confundată inițial cu astmul bronșic.” Această întârziere diagnostică poate însemna că boala este descoperită abia după ce leziuni importante s-au instalat.

Identificarea cauzei genetice este, prin urmare, critică nu doar pentru alegerea tratamentului, ci și pentru înțelegerea corectă a evoluției afecțiunii.

Viitorul terapiei: continuarea studiului în Germania

Rezultatele inițiale privind siguranța și eficacitatea corectării genetice au fost publicate în revista Journal of Hepatology.

Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea de Medicină din Hanovra, în colaborare cu Spitalul Renji din Shanghai. Dr.

Simon Krooss, medic și cercetător la Secția de Gastroenterologie, menționează că echipa a testat abordarea timp îndelungat în studii pe animale, înainte de a trece la studiul clinic cu partenerii chinezi.

Deoarece deficitul de alfa-1 antitripsină este întâlnit în principal în Europa și Statele Unite și este rar în Asia, echipa germană a trimis șapte pacienți la Shanghai, însoțiți de personal medical.

Costurile au fost acoperite de o companie chineză care dezvoltă metoda de editare a bazelor.

Următorul pas este continuarea studiului clinic la Universitatea de Medicină din Hanovra, planificată pentru începutul anului 2027. Dacă programul va avansa conform planului, pacienții nu vor mai fi nevoiți să călătorească în China pentru a beneficia de această abordare experimentală.

Totuși, terapia nu este încă autorizată, ceea ce înseamnă că rezultatele obținute până acum nu permit utilizarea curentă a tratamentului în practica clinică standard.

Potențialul tehnologiei pentru alte boli

Importanța acestei cercetări ar putea depăși cu mult cazul specific al deficitului de alfa-1 antitripsină.

Tehnologia de editare a bazelor, demonstrată aici, oferă o cale pentru corectarea directă a mutațiilor punctuale în alte afecțiuni genetice.

Dacă rezultatele pe termen lung vor confirma siguranța și eficacitatea, această metodă ar putea fi adaptată pentru alte boli ereditare, deschizând o nouă eră în medicina de precizie.

Evaluări suplimentare sunt necesare pentru a înțelege durabilitatea efectului, variabilitatea răspunsului la pacienți diferiți și riscurile pe termen lung.