Un pacient din zece suferă vătămări grave în timpul tratamentului

Cine este cel mai vulnerabil?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a lansat un avertisment sever: un pacient din zece se confruntă cu vătămări în timpul îngrijirii medicale. Datele oficiale arată că aproximativ jumătate dintre aceste evenimente nefavorabile ar fi putut fi evitate printr-o aplicare mai riguroasă a protocolurilor.

Mesajul a fost transmis ocazional Ziua Mondială pentru Siguranța Pacientului, marcată anual pe 17 septembrie. Ediția din 2026 se concentrează asupra protecției celor care trăiesc cu afecțiuni cronice, sub deviza „Îngrijire sigură pentru viață”.

Persoanele diagnosticate cu boli netransmisibile sunt cele mai expuse.

Care sunt riscurile ascunse în terapie?

Afecțiunile cardiovasculare, diverse forme de cancer, diabetul zaharat și tulburările respiratorii cronice necesită intervenții terapeutice pe termen lung, uneori pe durata întregii vieți. Astfel, pacienții trec frecvent prin multiple etape ale sistemului de sănătate.

De la vizitele la medicul de familie, trecerea prin laboratoare, achiziționarea medicamentelor, internările spitalicești și consultațiile la specialiști, fiecare punct de contact reprezintă o potențială sursă de eroare.

Riscurile specifice includ stabilirea tardivă sau incorectă a diagnosticului, comunicarea defectuoasă a rezultatelor analizelor, administrarea dozei incorecte, apariția interacțiunilor nedorite între substanțe active sau lipsa coordonării eficiente între furnizori. În cazul bolilor complexe, precum neoplaziile maligne, statisticile OMS relevă că până la un treime dintre pacienți pot experimenta un eveniment advers în cursul terapiei. Complexitatea crește semnificativ la vârstnici, care suferă adesea simultan de hipertensiune arterială, diabet, insuficiență cardiacă sau afecțiuni renale. Acești pacienți primesc prescrieri de la mai mulți medici, fiecare operând cu informații parțiale despre istoricul terapeutic.

Ce pași concreți pot asigura siguranța?

Probabilitatea unei greșeli se amplifică atunci când nu există o inventarizare actualizată a medicamentelor, când documentele medicale nu circulează fluid între instituții sau când aceeași moleculă este prescrisă folosind denumiri comerciale distincte. Pentru a contracara aceste tendințe, siguranța clinică impune o verificare sistematică a regimurilor terapeutice, o explicare transparentă a dozelor, o comunicare eficientă a rezultatelor și o implicare activă a pacientului în luarea deciziilor.

Deși responsabilitatea primară de a asigura un mediu sigur revine integral sistemului medical, pacienții pot juca un rol crucial prin informare. Este recomandat ca fiecare persoană să țină un registru detaliat al medicamentelor, dozelor și suplimentelor luate, pe care să-l prezinte oricărui specialist consultat. Înainte de începerea unei noi terapii sau a unei proceduri, este esențial să se pună întrebări clare: care este obiectivul exact al tratamentului, ce reacții adverse trebuie monitorizate, există posibilitatea unor interacțiuni cu alte produse farmaceutice, cum se vor comunica rezultatele analizelor și ce pași trebuie urmați în cazul unei omisiuni a unei doze.

Aceste demersuri proactive pot ajuta la identificarea erorilor înainte ca acestea să genereze consecințe grave.