Vaccinul BCG ar putea proteja creierul de demență, susțin cercetătorii

De ce șoarecii au fost alegerea?

Un vaccin cu o istorie de peste un secol, folosit clasic împotriva tuberculozei și, mai recent, în tratamentul anumitor forme de cancer de vezică urinară, ar putea deveni un aliat neașteptat în lupta contra declinului cognitiv. Evidențele aduse de specialiștii de la Johns Hopkins Medicine sugerează că BCG (Bacillus Calmette-Guerin) are potențialul de a contracara procesele patologice specifice demenței, inclusiv acumularea anormală a proteinelor asociate bolii Alzheimer și de a atenua inflamația cerebrală.

Concluziile, bazate pe experimente pe șoareci, au fost publicate pe 21 octombrie 2026 în revista „Science Advances”.

În laboratoare, echipa a lucrat cu o tulpină de șoareci modificați genetic, proiectați să dezvolte simptome biologice similare cu cele ale pacienților cu demență, cu accent pe depozitarea excesivă a proteinei tau în creier. Animalele au fost împărțite în grupuri distincte: unele au fost vaccinate cu BCG la vârsta de trei luni, altele au primit doar soluție salină ca placebo, iar un grup de control a fost format din șoareci sănătoși, fără trăsături de demență.

Cât de eficient a fost vaccinul?

Aproximativ opt până la nouă luni după vaccinare, cercetătorii au analizat modificările cerebrale, gradul de inflamație, performanțele cognitive și expresia genelor implicate în patologia Alzheimer.

Rezultatele au arătat diferențe clare între animalele vaccinate și cele din grupa martor.

Șoarecii care au primit BCG aveau o șansă de aproximativ cinci ori mai mare de a prezenta o scădere vizibilă a depozitelor de proteină tau din encefal.

Probabilitatea de a manifesta markeri ai inflamației cronice era de patru ori mai redusă.

Ce se întâmplă la nivel molecular?

Mai mult, s-a observat o diminuare a semnelor de atrofiere a creierului, iar subiecții vaccinați au înregistrat performanțe superioare în probele de memorie și recunoaștere a obiectelor.

Rata de supraviețuire a fost, de asemenea, mai ridicată la animalele tratate.

Analiza moleculară a scos în lumină alte aspecte cruciale. La șoarecii nevaccinați, s-a constatat activarea a 716 de gene implicate în boala Alzheimer, moartea celulară și neuroinflamație.

Ce spun studiile anterioare?

Vaccinarea cu BCG a dus la normalizarea activității tuturor acestor gene, cu excepția a doar nouă.

Cercetătorii atribuie aceste efecte mecanismului de „imunitate antrenată”, fenomen prin care celulele sistemului imunitar înnăscut își calibreză William Bishai, codirectorul Centrului de Cercetare a TBC de la Johns Hopkins, susține că anumite celule imune din sistemul nervos central ar putea folosi „amintirea” generată de vaccin pentru a identifica și neutraliza agregatele de proteine specifice Alzheimer-ului.

Vaccinul pare să acționeze prin reducerea inflamației excesive din creier, posibil prin activarea acestui mecanism. Deși echipa continuă să exploreze procesele biologice exacte, descoperirea se înscrie într-un context mai larg de cercetări anterioare pe populația umană.

Studii observaționale anterioare au semnalat o corelație pozitivă între primirea vaccinului BCG și o incidență mai scăzută a demenței. În special, analizele asupra pacienților tratați cu BCG ca imunoterapie pentru cancerul de vezică urinară non-invasiv au arătat o scădere a riscului de a dezvolta demență, variind între 12% și 78%, pe intervale de urmărire de la trei la 15 ani.

Când vom putea folosi acest tratament?

Totuși, fiind studii observaționale, ele nu puteau certifica o legătură de cauzalitate directă între vaccinare și protecția oferită creierului.

Barbara Slusher, profesoară de neurologie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Johns Hopkins și coautoare a studiului, menționează că acești rezultate pot deschide calea către strategii de prevenție mai rafinate pentru boala Alzheimer. Cu toate acestea, specialiștii insistă asupra necesității unor investigații suplimentare pentru a decifra integral mecanismele biologice și pentru a verifica dacă efectele protective observate la șobolan pot fi replicate în siguranță la pacienții umani.

Rămâne de stabilit profilul exact al persoanelor care ar avea de câștigat dintr-o astfel de intervenție și momentul optim pentru administrarea sa.