Funcționează o cură de 25 de zile?
O cercetare amplă, publicată la 31 august 2026 în revista The Lancet Infectious Diseases și finanțată de National Institutes of Health (NIH), dărâmă una dintre marile speranțe ale pacienților cu COVID de lungă durată. Prelungirea tratamentului cu antiviralul Paxlovid (combinația nirmatrelvir/ritonavir) nu combate simptomele cronice care persistă la luni de zile după infecția inițială. Concluzia vine în urma unui test clinic riguros, derulat prin programul american RECOVER, creat special pentru a studia sindromul post-COVID.
Știri de ultimă oră
Tratamentul oral care vindecă rapid hepatita
Ceaiul care protejează inima și cel pe care trebuie să-l eviți
Christina Applegate, diagnostic greșit de scleroză multiplă: „Nu m-am făcut bine
Sucul de merișoare ajută la prevenirea cariilor dentare conform cercetărilor recenteStudiul a inclus 959 de adulți din 69 de centre medicale din Statele Unite.
Cercetătorii i-au împărțit pe participanți în mai multe grupuri, în funcție de problemele dominante pe care le acuzau — cum ar fi tulburările cognitive sau dificultățile de concentrare.
Participanții au primit fie schema completă de Paxlovid, fie o variantă de control în care substanța activă (nirmatrelvir) a fost înlocuită cu un placebo, păstrându-se doar ritonavirul.
Întrebarea centrală a cercetătorilor a fost simplă: ajută dacă extindem administrarea de la 15 zile la 25 de zile? Ritmul de ameliorare a simptomelor a fost aproape identic în toate grupurile, indiferent că pacienții primiseră tratamentul prelungit sau varianta de control.
Faptul că o expunere mai lungă la nirmatrelvir nu a adus niciun plus de sănătate arată că această strategie antivirală își atinge repede limitele în faza cronică a bolii. Experții insistă însă asupra unui detaliu esențial: acest eșec se referă strict la sindromul post-COVID și nu desființează eficiența clară pe care Paxlovidul o are atunci când este administrat în faza acută, imediat după infectare.
De ce nu este Paxlovid o pastilă magică?
Medicii spun că mecanismele din spatele COVID-ului de lungă durată sunt mult prea complexe. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA arată că aceste simptome pot fi viclene: dispar, reapar și își schimbă intensitatea chiar și atunci când pacientul crede că s-a vindecat.
O ipoteză des testată a fost că virusul rămâne ascuns în corp, iar o doză continuă de antivirale l-ar putea distruge.
Deși studiul NIH demonstrează că simpla prelungire a curei de Paxlovid nu este soluția salvatoare, rezultatele nu exclud existența altor cauze și deschid calea spre terapii complet noi.
În lipsa unui tratament antiviral miraculos, medicii recomandă o abordare personalizată.
În loc să caute o schemă unică de pastile, pacienții și doctorii trebuie să identifice cele mai supărătoare simptome și să construiască un plan de gestionare adaptat.
Asta înseamnă atât tratarea disconfortului zilnic, cât și ajustarea terapiilor pentru alte boli preexistente. Un jurnal detaliat în care pacientul își notează simptomele și efortul depus devine un instrument extrem de util în cabinetul medical.
Atenție la capcana efortului fizic!
Un pericol major și adesea ignorat este cel al agravării stării generale după efort, un fenomen recunoscut oficial de CDC.
Practic, la 12 până la 48 de ore după o activitate fizică sau intelectuală — chiar și una minoră —, pacientul poate suferi o recidivă severă, cu stări de epuizare și dureri intense.
Un astfel de pas înapoi poate dura zile sau săptămâni întregi.
Tocmai de aceea, recuperarea nu înseamnă pur și simplu „mai multă mișcare în fiecare zi”. Planul de reabilitare trebuie adaptat foarte atent la toleranța reală a fiecărui organism.
Așa cum a subliniat cercetătorul Lindsey Baden la prezentarea rezultatelor, cel mai mare câștig al acestui studiu este că îi ajută pe medici să înțeleagă și să măsoare mult mai precis suferința pacienților.
Chiar dacă schema extinsă de Paxlovid nu a funcționat, comunitatea medicală are acum date mult mai limpezi pentru a combate complexitatea sindromului post-COVID.
