Au început enterovirozele încă din august?
Cu încheierea vacanței de vară și reluarea activității în grădinițe, presiunea asupra sistemului de sănătate a crescut semnificativ.
Știri de ultimă oră
Cercetătorii au făcut o hartă detaliată a creierului la Alzheimer, celulă cu celulă
Mai mult somn REM, mai puținărizic de 83 de boli
Greața dimineaței: semn al unei probleme comune, avertizează medicii
Cum se pregătește lumea pentru următoarea pandemieCamerele de gardă din spitale se află într-o stare de aglomerație constantă, iar părinții copiilor în vârstă fragedă se confruntă cu o provocare majoră reprezentată de virusurile sezoniere.
Deși finalul lunii august și începutul septembrie au fost marcate de o prezență masivă a bolilor cu manifestări digestive, tranziția bruscă a temperaturilor a schimbat ecuația clinică.
Acum, simptomele respiratorii devin tot mai frecvente, punând în dificultate atât familiile, cât și personalul medical.
Această schimbare de profil epidemiologic este confirmată și de specialiștii din domeniul pediatriei, care observă o migrație clară de la afecțiuni gastrointestinale către cele pulmonare și faringiene.
Medicul pediatru Cleopatra Nicolae, care activează la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Slatina, a detaliat această evoluție. Ea subliniază că, odată cu scăderea termică, balanța s-a deplasat spre patologiile respiratorii. Totuși, până în luna noiembrie, se menține o coexistență a celor două tipuri de afecțiuni, raportul dintre ele variind în funcție de săptămână. În momentul actual, din totalitatea prezentărilor la urgență, proporția este echilibrată: jumătate dintre pacienți suferă de afecțiuni respiratorii, iar cealaltă jumătate de cele digestive. Comparativ cu alți ani, sezonul curent a fost atipic, având o pondere mult mai ridicată a enterovirozelor încă dinaintea începerii anului școlar.
Medicii au consemnat un număr mare de copii afectați de vărsături, diaree și, în unele situații, febră, simptome care au generat o îngrijorare considerabilă în rândul părinților.
Impactul enterovirozelor s-a făcut simțit încă din luna august, conform declarațiilor medicului Nicolae. Printre cele mai îngrijorătoare simptome, vărsăturile au reprezentat principalul motiv de spitalizare, fiind greu de gestionat în mediul familial. Inquietudinea a fost atât de mare încât, la unitatea de primiri urgențe, au ajuns și adolescenți cu vârste cuprinse între 14 și 16 ani. Durata medie a unui astfel de episod viral este de aproximativ o săptămână.
În acest interval, copilul traversează o succesiune de disconforturi: dureri abdominale intense, vărsături care pot dura între una și două zile, urmate de scaune diareice timp de încă două sau trei zile.
Un aspect remarcabil este faptul că mai puțin de 5% dintre pacienții care ajung la spital au consultat anterior un medic de familie, chiar și în zilele de lucru, când cabinetele ambulatorii sunt deschise. Medicul Nicolae observă o tendință paradoxală: lunea pare a fi ziua cu cele mai multe prezentări la urgență, deși tocmai în această zi își deschid porțile programul regulat al medicilor de familie și al cabinetelelor din policlinici, inclusiv cele ale pediatrilor contractați cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Ce facem în caz de diaree?
Deși medicii de urgență recomandă adesea investigații suplimentare pentru copiii care nu necesită internare, rata de aderare a părinților la aceste sfaturi este scăzută. Majoritatea se bazează exclusiv pe indicațiile primite la locul de tratament, iar feedback-ul se primește doar de la acei pacienți care revin în urgență.
În cazul afecțiunilor digestive care implică diaree, medicii insistă pe importanța recoltării probelor de scaun pentru identificarea eventualei prezențe a virusurilor. Deși se poate efectua un test pentru rotavirus, iar infecțiile cu Clostridium sunt mai puțin suspectate la copii, procesul necesită un eșantion proaspăt. Din cauza lipsei scaunului la momentul prezentării și a faptului că nu se poate reține un copil șase sau șapte ore în sala de urgență doar pentru a aștepta o defecație, multe teste rămân nefăcute.
Dintre părinții care revin în ambulatoriu, aproape niciunul nu realizează aceste analize, preferând să solicite internarea pentru a le efectua în spital.
Internarea devine necesară în două scenarii principale.
Primul apare când simptomele se agravează dincolo de capacitatea de management a familiei: copilul continuă să vome, se deshidratează progresiv sau, deși vărsăturile s-au oprit, refuză alimentele.
Al doilea scenariu se aplică în cazurile în care este evident că părinții nu pot asigura nivelul de îngrijire necesar pentru depășirea fazei acute a bolii.
Conform datelor furnizate de dr. Nicolae, numărul internărilor a crescut substanțial, în special pe secția de gastroenterologie, care este destul de aglomerată.
La sugari, anxietatea părinților este maximă, aceștia solicitând intervenția medicală imediat după declanșarea simptomelor.
Criteriile de internare pentru bebeluși includ persistența vărsăturilor după administrarea unei perfuzii, vârsta foarte mică a copilului care vomită deja de una sau două zile la domiciliu, sau modificări ale analizelor de laborator care indică o deshidratare severă, pentru care o singură perfuzie nu este suficientă.
În aceste situații, refuzul internării este rar, părinții acceptând recomandarea medicală. Totuși, există și categoria părinților care rămân acasă mai mult timp decât este strict necesar, în special cu copiii mici.
Riscul cel mai mare de complicații grave, precum deshidratarea severă care este mai dificil de compensat ulterior, se concentrează la sugari și la copiii cu vârste cuprinse între unu și șapte ani.
