Cine sunt vinovații din umbră?
Diagnosticul de cancer pulmonar nu este, contrar credinței populare, o sentință rezervată exclusiv fumătorilor înrăiți. Este o realitate dură, adesea ignorată, pe care prof.
Știri de ultimă oră
Secvențierea completă a ADN-ului scoate la lumină factorii ascunși ai cancerului
Un nou „lipici” molecular stabilizează proteina-cheie în lupta împotriva cancerului
Obezitatea slăbește imunitatea, dar chirurgia bariatrică o repară
Noile ghidaje pentru colangita biliară primară: ce schimbă tratamentulCristian Oancea, medic primar pneumolog, a explicat-o în detaliu.
Într-o discuție despre riscurile ascunse și noile perspective de tratament, specialistul a subliniat că adenocarcinomul — cea mai răspândită formă de cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC) — lovește frecvent și persoanele care nu au pus niciodată mâna pe o țigară.
Deși tutunul rămâne inamicul public numărul unu, el nu deține monopolul asupra bolii. Poluarea sufocantă din orașe, expunerea la substanțe toxice în mediul de lucru sau pur și simplu moștenirea genetică sunt piese decisive în declanșarea procesului tumoral. Un exemplu care a ținut recent prima pagină a ziarelor este cel al Papei Leon al XIV-lea. Suveranul Pontif a fost supus unei intervenții chirurgicale pentru extirparea unei tumori la lobul pulmonar drept, iar analizele histopatologice au confirmat un adenocarcinom. Acest caz readuce în atenție o întrebare vitală: cum apare boala la cei fără istoric de fumat și ce arme au medicii astăzi?
Specialistul avertizează că, deși fumatul (activ sau pasiv) explică aproximativ 60% din cazurile de adenocarcinom, restul pacienților sunt victimele altor factori de mediu. Radonul, un gaz radioactiv natural care se poate acumula în locuințe, este un factor critic de risc. La acesta se adaugă „cocktailul” periculos de substanțe industriale precum azbestul, cromul hexavalent sau particulele fine de aerosoli care plutesc în aerul poluat. Totodată, genetica joacă un rol-cheie. Mutațiile specifice, în special cele ale genei EGFR, sunt strâns legate de apariția cancerului la nefumători, oferind însă și o pistă prețioasă pentru tratamentele personalizate.
Ce șanse de supraviețuire avem astăzi?
În lupta cu cancerul, timpul este cel mai bun aliat.
Prognosticul depinde fundamental de momentul depistării. Atunci când tumora este localizată strict la nivelul plămânului, fără să se fi extins la alte organe, șansele de control pe termen lung sunt mari. Potrivit profesorului Oancea, rata de supraviețuire la cinci ani poate ajunge la 60-70% pentru cazurile identificate precoce.
Totul depinde de biologia tumorii și de rapiditatea cu care se intervine.
România a făcut pași importanți în acest sens, introducând testările moleculare avansate. Acestea permit medicilor să identifice mutațiile genetice și să aplice terapii țintite sau imunoterapie.
Spre deosebire de tratamentele clasice, terapiile moleculare atacă direct mecanismele care hrănesc tumora, în timp ce imunoterapia „antrenează” sistemul imunitar al pacientului să lupte singur împotriva celulelor maligne.
Cum prevenim recidiva bolii?
Totuși, nu există o rețetă universală; tratamentul este croit pe măsura fiecărui pacient, în funcție de vârstă, starea generală și tipul leziunii.
Chiar și după o operație reușită, spectrul recidivei rămâne o preocupare constantă.
În astfel de situații, medicii reevaluează rapid extinderea noii formațiuni.
Opțiunile variază de la o nouă intervenție chirurgicală până la radioterapia stereotactică — o tehnologie de înaltă precizie care distruge ținta tumorală cu fascicule de radiații, protejând țesuturile sănătoase din jur.
Drumul spre vindecare nu se termină la ieșirea din sala de operație. Monitorizarea post-operatorie este esențială și se face după reguli stricte. Fiecare caz este analizat de un „Tumor Board” — o comisie multidisciplinară formată din pneumologi, oncologi, chirurgi toracici, radioterapeuți și geneticieni. Această echipă decide dacă sunt necesare terapii adjuvante, precum chimioterapia, și stabilește calendarul controalelor. Supravegherea continuă este singura metodă prin care orice semn de revenire a bolii poate fi interceptat înainte de apariția simptomelor clinice.
