Cancerul pulmonar se ascunde ani de zile: testul care îl descoperă în stadiu incipient

Participanții au fost distribuiți aleatoriu în două grupuri distincte

Diagnosticarea timpurie a cancerului pulmonar devine adesea o provocare majoră, deoarece boala are capacitatea de a progresa insidios pe parcursul a mulți ani, rămânând aproape invizibilă pentru pacient. Pe durata acestei perioade latente, individul nu resimte nicio tuse, nici o durere toracică și nici o dificultate în respirație, ceea ce duce frecvent la o prezentare la medic abia atunci când patologia a atins deja o fază avansată.

Știri de ultimă oră

Tratamentul oral care vindecă rapid hepatitaCeaiul care protejează inima și cel pe care trebuie să-l evițiChristina Applegate, diagnostic greșit de scleroză multiplă: „Nu m-am făcut bineSucul de merișoare ajută la prevenirea cariilor dentare conform cercetărilor recente

Experții din domeniul medical subliniază importanța efectuării unor investigații imagistice rapide, de scurtă durată, care au potențialul de a identifica formațiuni tumorale înainte ca simptomele să devină vizibile sau palpabile.

Dovezile științifice rezultate din studiile clinice relevante indică faptul că implementarea unui program de screening bazat pe tomografia computerizată cu doză redusă de radiații poate conduce la o scădere a ratei de mortalitate specifice acestui tip de cancer cu aproximativ 20% în rândul categoriilor de pacienți care prezintă un risc ridicat de dezvoltare a bolii. Cu toate acestea, această examinare nu este o procedură universală, destinată tuturor adulților, ci depinde critic de criteriile de vârstă și de istoricul individual de fumat al pacientului.

La nivel global, cancerul pulmonar continuă să se claseze printre principalele cauze de deces în rândul bolnavilor oncologici, iar una dintre obstacolele fundamentale în lupta contra sa este lipsa totală de semne clinice în stadiile inițiale ale bolii.

Este perfect posibil ca o persoană să poarte în plămâni o tumoră activă, fără ca aceasta să genereze tuse, fără a provoca dureri locale și fără a determina orice modificare remarcabilă a stării generale de sănătate. În momentul în care manifestările clinice devin suficiente pentru a motiva consultul medical, neoplasmul a atins adesea un grad de avansare care restricționează semnificativ opțiunile terapeutice curative disponibile.

Boffa, chirurg toracic afiliat Universității Yale și președinte al Comisiei pentru Cancer din cadrul Colegiului American de Chirurgi, atrage atenția comunității medicale asupra necesității de a preveni un număr substantial de decese evitabile.

Conform analizei sale, o proporție mare dintre persoanele care îndeplinesc criteriile de eligibilitate nu efectuează această investigație critică, pierzând șansa de a detecta boala înaintea debutului simptomelor.

Viteza de evoluție a neoplasmelor pulmonare nu este uniformă pentru toți pacienții. Există forme care se dezvoltă într-un ritm relativ lent, putând persista în organism timp îndelungat fără a declanșa orice manifestare clinică evidentă. Pe de altă parte, se întâlnesc și variante cu o evoluție mult mai agresivă, care tind să progreseze rapid. În fazele foarte timpurii, dimensiunea tumoarei este adesea atât de mică încât nu reușește să afecteze funcția respiratorie sau să irite suficient căile aeriene pentru a provoca tusea.

Capacitatea funcțională a plămânilor este considerabilă, astfel încât o leziune localizată poate coexista cu viața cotidiană normală, fără a lăsa urme vizibile asupra activităților zilnice. Dr.

Lary Robinson, oncolog la Centrul pentru Cancer Moffitt din Florida, a explicat pentru Fox News faptul că majoritatea cazurilor de cancer pulmonar diagnosticate în stadiu incipient sunt asimptomatice.

Semnele clinice tind să apară doar atunci când masa tumorală crește în volum, comprimă căile respiratorii sau invadează structurile vecine, ori când boala se disemină în alte organe. Din acest motiv, simpla absență a tusei sau a dispneei nu poate exclude cu certitudine prezența unui cancer pulmonar. Totuși, nu toate formele tumorale rămân silențioase ani de zile. Traiectoria bolii este dictată de tipul histologic al celulelor maligne, de profilul biologic specific și de localizarea exactă a focarului canceros în parenchimul pulmonar.

Metoda de screening care a demonstrat capacitatea de a reduce rata de mortalitate asociată cancerului pulmonar cu 20% este tomografia computerizată toracică cu doză redusă de radiații, cunoscută în literatura de specialitate prin acronimul LDCT. Aceasta este singura modalitate de depistare pentru care există dovezi robuste care susțin o scădere a mortalității specifice. Unul dintre cele mai influente studii care au validat acest beneficiu este National Lung Screening Trial (NLST).

Această cercetare ambițioasă a inclus în eșantion 53.454 de persoane care aveau un risc crescut de a dezvolta cancer pulmonar, recrutate din 33 de centre medicale situate în Statele Unite ale Americii.

Participanții au fost distribuiți aleatoriu în două grupuri distincte: primul a beneficiat de un screening anual realizat prin tomografie computerizată cu doză redusă, în timp ce al doilea a fost supus investigării prin radiografie toracică standard.

Rezultatele obținute, publicate în anul 2011 în prestigioasa revistă New England Journal of Medicine, au relevat o reducere relativă de 20% a mortalității prin cancer pulmonar în cohorta investigată cu CT. Mai precis, datele au arătat o rată de 247 de decese atribuite cancerului pulmonar la fiecare 100.000 de persoane-ani în grupul CT, față de 309 de decese în grupul control investigat prin radiografie.

În plus, mortalitatea globală din toate cauzele a fost cu 6,7% mai mică în grupul care a efectuat tomografia cu doză redusă. Un alt studiu major, denumit NELSON, realizat în parteneriat între Țările de Jos și Belgia, a corroborat avantajul depistării precoce.

La zece ani de la urmărire, bărbații care au participat la screeningul prin CT cu doză redusă au înregistrat o mortalitate prin cancer pulmonar cu aproximativ 24% mai mică comparativ cu cei din grupul de control.

Aceste descoperiri au fost, de asemenea, publicate în 2020 în New England Journal of Medicine. Este esențial de precizat că cifra de 20% reflectă o scădere relativă a mortalității la nivel de populație studiată, nu o garanție matematică că fiecare individ examinat își reduce personal riscul cu exact acest procent.

Cine ar trebui să realizeze anual un CT pulmonar cu doză redusă? Recomandările internaționale actuale nu prevăd implementarea screeningului anual pentru întreaga populație adultă. Investigația este rezervată, în primul rând, persoanelor cu un risc crescut, stabilit în funcție de vârsta cronologică și de expunerea cumulativă la tutun.

Conform ghidurilor American Cancer Society, screeningul anual prin tomografie cu doză redusă este indicat persoanelor care îndeplinesc simultan următoarele condiții: au vârsta cuprinsă între 50 și 80 de ani; sunt fumători activi sau au fumat în trecut; au acumulat un istoric de fumat de minim 20 de pachete-an; și au o stare generală de sănătate suficientă pentru a suporta eventualele investigații suplimentare și tratamente în cazul confirmării unui cancer.

Acest calcul ajută medicul să determine dacă pacientul se încadrează în

Un aspect deosebit de important este faptul că recomandarea actualizată a American Cancer Society din anul 2023 nu mai impune o limită strictă privind numărul de ani trecuți de la renunțarea la fumat.

În contrast, recomandarea United States Preventive Services Task Force (USPSTF), actualizată în 2021, menține condiția ca fostul fumător să fi renunțat la tabac în ultimii 15 ani. Deși ambele ghiduri sunt folosite în practica din SUA, ele diferă în privința criteriilor de eligibilitate.

Ca urmare, persoanele care au renunțat la fumat de peste 15 ani pot primi indicații medicale diferite în funcție de ghidul specific aplicat de medicul curant.

Ce înseamnă termenul de 20 de pachete-an și cum se calculează riscul legat de fumat? Conceptul de „pachete-an” este utilizat în oncologie pentru a cuantifica expunerea cumulativă la fumul de țigară. Un pachet-an echivalează cu consumul zilnic de un pachet de 20 de țigări, susținut constant timp de un an întreg. Calculul matematic se realizează prin înmulțirea numărului mediu de pachete fumate zilnic cu numărul total de ani de fumat.

Pentru ilustrare: o persoană care a fumat un pachet pe zi timp de 20 de ani are un istoric de 20 de pachete-an; cineva care a fumat două pachete pe zi timp de zece ani ajunge la același prag de 20 de pachete-an; o persoană care a fumat zece țigări pe zi timp de 40 de ani acumulează tot 20 de pachete-an; iar un fumător care a menținut un consum de un pachet pe zi timp de 30 de ani are un istoric de 30 de pachete-an. Astfel, ponderea nu cade exclusiv pe durata cronologică a fumatului, ci și pe cantitatea medie consumată zilnic.

O persoană care a fumat timp de 25 de ani, dar a limitat consumul la doar cinci țigări pe zi, nu atinge automat pragul de 20 de pachete-an.

Acest calcul ajută medicul să determine dacă pacientul se încadrează în criteriile standard de screening.

Totuși, istoricul de fumat nu este singurul factor care poate influența riscul individual de a dezvolta cancer pulmonar.

Poți dezvolta cancer pulmonar chiar dacă nu ai fumat niciodată?

Deși fumatul rămâne principalul factor de risc, boala afectează și persoanele care nu au avut contact cu tabacul. În interviurile acordate pentru Fox News, medicii au subliniat că o parte semnificativă dintre diagnosticări este stabilită la nefumători.

Printre factorii de risc identificați se numără expunerea la gazul de radon, fumatul pasiv, poluarea aerului, anumite substanțe cancerigene întâlnite în mediul de muncă și predispoziția genetică familială.

Radonul este un gaz radioactiv de origine naturală care poate se acumula în locuințe, în special în zonele slab ventilate și în clădiri situate în regiuni cu anumite caracteristici geologice favorabile eliberării acestuia.

Expunerea profesională la azbest, siliciu și alte substanțe cancerigene poate crește, de asemenea, probabilitatea de apariție a bolii. Unele persoane au antecedente familiale de cancer pulmonar, chiar în absența fumatului.

Totuși, nu există în prezent o recomandare generală de screening anual prin CT pentru toate persoanele care nu au fumat niciodată.

Dr. Daniel Boffa consideră că identificarea nefumătorilor care ar putea beneficia de screening reprezintă un domeniu important de cercetare. Specialistul menționează persoanele cu antecedente familiale apropiate și anumite grupuri cu risc crescut ca exemple pentru care sunt necesare recomandări mai bine individualizate.

În practică, decizia privind investigațiile la un nefumător cu factori de risc suplimentari trebuie luată împreună cu medicul.

Simptomele care pot apărea când boala avansează? În stadiile mai avansate, cancerul pulmonar poate provoca manifestări respiratorii și generale.

Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), printre simptomele care necesită evaluare medicală se numără: tusea persistentă, care nu dispare sau se agravează; tusea însoțită de sânge; durerea toracică persistentă; dificultățile de respirație; respirația șuierătoare; oboseala accentuată; scăderea inexplicabilă în greutate; episoadele repetate de pneumonie.

Uneori, manifestările pot fi mai puțin evidente. O persoană poate observa, de exemplu, că obosește mai repede la activități pe care înainte le tolera fără dificultate. În alte situații, pot apărea dureri de cap persistente sau simptome neurologice, în special dacă boala s-a extins în afara plămânilor.

Aceste manifestări pot avea numeroase cauze, multe dintre ele neoncologice. Totuși, persistența lor trebuie analizată atent.