Enzima care trădează tumorile rezistente la tratamente?
O echipă de cercetători de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), a identificat o vulnerabilitate neașteptată în structura cancerelor cu celule mici, o descoperire care ar putea schimba radical modul în care tratăm tumorile rezistente la terapiile convenționale. Rezultatele, publicate în iulie 2026, indică faptul că blocarea unei anumite enzime poate distruge celulele tumorale în doar câteva zile, fără a afecta semnificativ țesuturile sănătoase.
Știri de ultimă oră
Ce spune despre sănătatea ta dragostea pentru ceapă?
Sprijin public masiv pentru tratamentele de fertilitate și cercetarea pe embrioni
Mutarea cancerului creierului modifică structura ADN-ului, alimentează progresia bolii
Sângerările gingivale: Un semnal de alarmă pentru rinichi?Studiul a pornit de la cartografierea peisajului genetic al zeci de probe tumorale prelevate de la pacienți. Oamenii de știință au observat că aceste forme agresive de cancer dezvoltă o dependență critică față de o singură enzimă. Atunci când acest mecanism este inhibat, celulele canceroase suferă leziuni catastrofale la nivelul ADN-ului. Practic, cercetătorii au vizat un complex proteic responsabil cu repararea materialului genetic în celulele care se divid rapid, lăsând tumora fără „scutul” său de protecție.
Vestea bună este că nu pornim de la zero.
Mai mulți inhibitori de POLQ sunt deja în studii clinice pentru tratarea unor afecțiuni genetice rare, iar datele preliminare arată că sunt bine tolerați de organism.
Cum se deschide drumul spre tratarea cancerelor rezistente?
În laborator, testele efectuate de echipa condusă de Patel au arătat o reducere cu 90% a viabilității celulelor tumorale în doar 48 de ore. În prezent, se lucrează la un studiu multicentric care va evalua eficiența combinării acestor inhibitori cu chimioterapia clasică.
Deoarece acești compuși au trecut deja de faza I a evaluărilor de siguranță, drumul către testele oncologice ar putea fi mult mai scurt decât în cazul altor medicamente experimentale. Deși riscurile privind instabilitatea genomică trebuie monitorizate pe termen lung, faptul că enzima POLQ este mai puțin activă în țesuturile adulte sănătoase oferă motive de optimism.
Dacă studiile confirmă siguranța și eficacitatea, pacienții ar putea beneficia de aceste noi tratamente în următorii doi-trei ani, totul depinzând de ritmul finanțării și al înscrierilor în studiile clinice.
