Cine este directorul general al OMS?
Sedentarismul a devenit o problemă cronică care afectează o proporție alarmantă din tineretul global, conform unui nou raport elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Știri de ultimă oră
Medicamentul experimental pentru pierderea în greutate ameliorează osteoartrita dureroasă a genunchiului în două studii
Câncerul Ovarien și Rețelele Neuronale: O Nouă Speranță în Tratament
Peste 5.000 de cazuri de rujeolă în SUA, o apariție după 35 de ani
A XXIX-a ediție a Congresului Național al Societății Române de Pneumologie 2026Datele recente indică faptul că aproximativ un sfert dintre toți adolescenții de pe planetă nu realizează nici o singură zi de activitate fizică adecvată pe parcursul unei săptămâni întregi.
Această statistică pune în evidență o tendință îngrijorătoare de imobilitate, care nu se limitează la simpla lipsă a sportului organizat, ci se extinde și la activitățile de bază care implică efort fizic sustenabil.
În total, circa 240 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 11 și 17 ani se încadrează în această categorie de inactivitate severă, definindu-se astfel un nou context epidemiologic care necesită intervenții urgente la nivel internațional.
Analiza detaliată a acestor tendințe a fost publicată în prestigioasa revistă „The Lancet Global Health” și se bazează pe o bază de date extrem de robustă. Cercetătorii au procesat informații provenind din 389 de studii distincte, realizate în 140 de țări și teritorii din întreaga lume. Volumul partcipanților la aceste investigații a depășit pragul de 3,2 milioane de adolescenți, asigurând o reprezentativitate statistică deosebit de largă. Rezultatele obținute arată că, în medie, tinerii intervievați raportează doar 2,7 zile în care efectuează mișcare fizică pe parcursul unei săptămâni.
Dacă ne uităm la cei care reușesc să mențină un ritm zilnic de activitate, procentul este mult mai mic, ajungând la doar 14% din totalul adolescenților.
O zi este considerată „activă” în cadrul acestui studiu dacă individul a dedicat cel puțin 60 de minute unei activități fizice, variind de la intensitate moderată la intensitate ridicată.
Definiția nu se referă exclusiv la meciurile de fotbal sau antrenamentele la sală, ci include orice formă de mișcare care implică un efort fizic constant, cum ar fi mersul pe jos sau ciclismul.
Disparitățile de gen reprezintă un aspect central și profund îngrijorător al acestui raport. Femeile tinere se confruntă cu un nivel de inactivitate semnificativ mai mare decât colegii lor bărbați, o diferență care persistă în aproape toate regiunile geografice analizate.
Concret, 28% dintre fetele adolescente declară că nu au avut nicio zi activă în ultima săptămână, în timp ce proporția corespunzătoare pentru băieți este de 22%.
Această lacună se menține și când privim obiceiurile de mișcare zilnică. Doar 11% dintre fete afirmă că sunt active în fiecare zi a săptămânii, în contrast cu 17% dintre băieți care ating acest standard. Aceste cifre subliniază faptul că barierele care împiedică fetele să se miște sunt sistematice și culturale, nu doar individuale.
Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a subliniat gravitatea stagnării situației în ultimul deceniu și jumătate. El a remarcat că, de-a lungul a 15 ani, progresul global în ceea ce privește stimularea tinerilor spre o viață activă a fost minim, aproape inexistent.
În special, fetele au rămas în urmă, fiind cele mai afectate de această tendință negativă.
Declarația oficială a condus la o cerere explicită către guverne și instituții să implementeze măsuri concrete care să transforme mișcarea într-o componentă accesibilă și sigură a vieții cotidiene a adolescentelor.
Cauzele sedentarismului depășesc motivația!
Pe lângă mediile globale, raportul scoate în evidență variații majore în funcție de țară, demonstrând că mediul local influențează puternic comportamentul tinerilor.
În unele națiuni, cum ar fi Namibia, Nepal și Filipine, nivelul de inactivitate este extrem de ridicat, cu aproximativ 40% dintre adolescenți raportând o săptămână complet sedentară.
La polul opus, țări precum Bangladesh și Serbia înregistrează rezultate mai bune, unde peste 30% dintre tineri declară că practică activitate fizică în fiecare zi. Aceste contrasturi ilustrează cum infrastructura, cultura și politicile locale modelează obiceiurile de mișcare.
Consecințele sănătății asociate cu acest stil de viață sedentar nu sunt minore.
OMS avertizează ferm că lipsa de mișcare constituie un factor de risc major pentru dezvoltarea bolilor cardiovasculare, a diabetului de tip 2 și a anumitor forme de cancer.
Deoarece mulți dintre acești tineri vor ajunge la maturitate purtând deja aceste predispoziții, este crucial ca habiturile sănătoase să fie consolidate încă din perioada adolescenței. Activitatea fizică practică regulată în această etapă critică a dezvoltării servește ca un scut protector pe termen lung, reducând povara globală a maladiilor cronice non-transmisibile.
Organizarea a insistat că dezvoltarea unui stil de viață dinamic la o vârstă fragedă este esențială pentru a preveni escaladarea problemelor de sănătate publică în viitor.
Înțelegerea cauzelor acestei epidemii de sedentarism necesită o privire dincolo de simpla motivație individuală. OMS atrage atenția asupra faptului că soluția nu constă doar în a cere adolescenților să se eforteze mai mult, ci în a modifica mediul în care trăiesc.
Factorii cheie includ siguranța rutieră pentru mersul pe jos sau cu bicicleta, disponibilitatea parcurilor și terenurilor de joc, precum și calitatea programelor oferite de școli și comunități.
În plus, tranziția masivă către stiluri de viață digitale, caracterizate prin ore lungi petrecute în fața ecranelor de telefon, tabletă sau computer, a erodat timpul disponibil pentru activitățile fizice.
Aceste dispozitive au început să înlocuiască activitățile care implică mișcare, creând un ciclu vicios de inactivitate.
Normele sociale și accesul inegal la oportunități de exercițiu joacă, de asemenea, un rol determinant, afectând disproportional fetele, care rămân în spatele băieților în aproape toate zonele lumii.
Prin urmare, Organizația Mondială a Sănătății pledează pentru o abordare holistică, în care responsabilitatea nu este plasată exclusiv pe umerii tinerilor. Este necesară construirea unor școli, străzi și comunități în care mișcarea, joaca și activitatea fizică să fie percepute ca fiind sigure, ușor accesibile și normale. Tedros Adhanom Ghebreyesus a subliniat că soluția ideală este una structurală: ameliorarea infrastructurii și a politicilor publice pentru a facilita mișcarea. Mesajul final al OMS este clar: încurajarea activității fizice nu trebuie să se rezume la orele de educație fizică din școală sau la cluburile sportive organizate.
Adolescenții au nevoie de libertatea și posibilitatea de a merge pe jos, de a pedala și de a se juca în siguranță, în fiecare zi, indiferent de contextul social sau economic.
Studiu de referință: Tessa Strain și colegii săi, „Tendințe naționale, regionale și globale privind activitatea fizică a adolescenților între 2010 și 2025: o analiză combinată a 389 de sondaje cu 3,2 milioane de participanți din 140 de țări”, publicat în The Lancet Global Health (2026), cu identificatorul DOI: 10.1016/j. langlo.2026.104099. Această lucrare consolidează argumentul că intervențiile viitoare trebuie să țină cont de complexitatea factorilor care stau la baza sedentarismului juvenil, oferind o hartă detaliată a provocărilor actuale și a direcțiilor necesare pentru remedierea lor.
