Periuța de dinți vine în contact zilnic cu saliva, flora bacteriană orală
Cinci elemente din baie care devin niște de bacterii și metodele corecte de igienizare
Știri de ultimă oră
Tratament anticanceroas de stat în spitale private fără costuri
„Fața de feritină”, noua tendință virală de pe TikTok. Ce spun medicii despre paloare, cearcăne și căderea părului
Orientările actualizate îmbunătățesc modul în care medicii evaluează șocul cardiogen și urmăresc răspunsul la tratament
Ultima întâlnire a Școlii Părinților din acest an, marcată de prezentare artisticăDeși baia este spațiul în care ne concentrăm eforturile de curățenie, mai multe obiecte de uz zilnic se transformă adesea în rezervoare ascunse de microorganisme. Printre aceștia se numără periuța de dinți, buretele de spălare, prosoapele, covorașul de lângă duș și produsele de îngrijire a pielii sau machiajul, care pot aduna bacterii, fungi și reziduuri organice, în special când rămân umede sau nu primesc o întreținere corespunzătoare. Combinația dintre umiditatea ridicată și ventilația slabă creează un mediu ideal pentru multiplicarea germenilor. Totuși, detectarea unor bacterii nu echivalează automat cu un risc iminent pentru sănătate; ce contează este tipul microorganismelor, densitatea lor și modul în care obiectele sunt utilizate și depozitate.
Periuța de dinți vine în contact zilnic cu saliva, flora bacteriană orală, resturi alimentare și pasta de dinți. Dacă este plasată lângă toaletă, periuța poate fi expusă la aerosoli și particule care se ridică la fiecare tragere a apei. Autoritățile din domeniul stomatologic, precum Asociația Americană de Stomatologie (ADA), sugerează clătirea temeinică a periuței după fiecare utilizare, păstrarea acesteia într-o poziție verticală și lăsarea la uscare naturală.
Păstrarea periuței într-un capac închis în timp ce perii sunt încă uzi este o practică care accelerează proliferarea germenilor, așa cum subliniază experții ADA: „Depozitarea unei periuțe de dinți umede într-un recipient închis favorizează dezvoltarea microorganismelor mai mult decât lăsarea acesteia la aer liber.” Înlocuirea periuței este necesară la fiecare trei-patru luni sau mai devreme dacă perii sunt deja uzati, iar partajul aceleiași periuțe între mai mulți membri ai familiei nu este o practică recomandată.
Buretele de baie, deși destinat curățării corpului, devine un colector de celule moarte, sebum și resturi de produse cosmetice. Textura sa poroasă reține apa și se usucă greu, ceea ce creează un teren fertil pentru bacterii și mucegai. Dermtologul Melissa Piliang, citată de Cleveland Clinic, explică că structura buretelor oferă numeroase niște unde se adună contaminanți. Ea subliniază: „Sunt folosiți într-un mediu umed și sunt agățați în duș, care este, la rândul lui, un mediu umed. Nu se usucă niciodată complet, astfel că buretele devine un mediu excelent pentru dezvoltarea bacteriilor.” Pentru a minimiza riscurile, buretele trebuie clătit temeinic după fiecare spălare, stors și lăsat să se usuce într-un loc bine aerisit, nu agățat permanent în cabina de duș.
O igienizare săptămânală și o înlocuire periodică sunt esențiale: bureții naturali trebuie schimbați la fiecare trei-patru săptămâni, iar cei sintetici la circa două luni.
Covorașul plasat lângă cadă sau duș absoarbe constant apa care se scurge
Prosoapele au o capacitate mare de absorbție a apei, dar și a microorganismelor și celulelor moarte de pe piele. Când rămân uzi timp îndelungat, ele se transformă într-un mediu prietenos pentru proliferarea bacteriilor și fungilor. Un prosop care nu se usucă între utilizări sau este păstrat împăturit într-o baie slab ventilată acumulează mai ușor germeni. Prezența unui miros persistent de mucegai sau de umezeală este un semnal clar că materialul nu se usucă suficient. Dr. Jennifer Maender, dermatolog la Houston Methodist, recomandă: „Prosoapele de baie și cele pentru mâini ar trebui spălate după fiecare trei utilizări.
Acest lucru ajută la îndepărtarea contaminanților care pot provoca infecții și la reducerea bacteriilor responsabile de mirosurile neplăcute.” Între spălări, prosoapele trebuie întinse pentru a se usuca complet și nu ar trebui împărțite între membrii familiei.
În cazul în care o persoană din gospodărie are o infecție cutanată sau o boală contagioasă, frecvența spălării și schimbării lor trebuie mărită.
Covorașul plasat lângă cadă sau duș absoarbe constant apa care se scurge de pe corp și de pe podea. Dacă nu este ridicat și lăsat la uscare, umezeala persistă și pe partea inferioară, unde circulația aerului este minimă. Aceste condiții favorizează apariția mucegaiului și a mirosurilor neplăcute. Problema este mai acută în băile cu ventilație inadecvată sau unde covorașul stă permanent pe o suprafață umedă. Ca măsură preventivă, covorașul trebuie întins după utilizare și spălat regulat, respectând instrucțiunile producătorului. Dacă rămân pete de mucegai sau un miros care nu dispare după spălare, este timpul să fie înlocuit.
Produsele de îngrijire a pielii, cremele și machiajul pot fi contaminate prin contactul repetat cu degetele, mai ales dacă sunt păstrate în recipiente fără sistem de dozare. Expunerea la căldură, umiditate și schimbările de temperatură pot altera stabilitatea formulelor. Pentru a reduce riscul de contaminare, se recomandă utilizarea unor instrumente curate, precum spatule, pentru produsele din borcane, închiderea strânsă a ambalajelor după fiecare utilizare și respectarea strictă a termenului de valabilitate. Produsele trebuie păstrate conform indicațiilor de pe etichetă, ideal într-un loc uscat și răcoros, dacă producătorul nu specifică altfel. Orice schimbare vizibilă a mirosului, culorii sau texturii este un semn de degradare, caz în care este mai sigur să nu mai folosiți produsul.
Nu este necesar să dezinfectați fiecare suprafață sau obiect din baie în mod constant. O curățenie regulată, o uscare corectă și o înlocuire periodică a accesoriilor uzate sunt măsuri suficiente pentru majoritatea gospodăriilor. Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC) subliniază că, în cele mai multe situații, spălarea cu apă și săpun este suficientă pentru eliminarea majorității microorganismelor de pe suprafețe. Dezinfectarea devine necesară în special când cineva din locuință este bolnav sau a fost recent afectat de o boală. Printre cele mai eficiente practici se numără aerisirea băii după fiecare duș, uscarea buretelor și a prosoapelor între utilizări, curățarea periodică a suportului pentru periuța de dinți și spălarea regulată a covorașelor și altor accesorii textile.

