De ce pacienții caută vindecători și preoți în loc să meargă la spital

Ce aspect surprinzător au demonstrat datele comparative ale sistemelor medicale?

De ce mulți pacienți abandonează drumul spre spital pentru a se îndrepta către vindecători sau clerici

Știri de ultimă oră

Glicemia normală protejează inima diabeticilor, arată un studiu pe 400 de paciențiUn nou mecanism genetic al Alzheimerului: cum varianta APOE4 afectează vasele cerebraleOsteoporoza: de ce oasele se frâng fără să te doară nimicUltrasunetele focalizate reduc tremurul din Parkinson fără operație

În ciuda accesibilității actuale a sistemelor hospitalare și a avansurilor tehnologice remarcabile în domeniul sănătății, o proporție semnificativă din populație optează pentru remedii non-convenționale, recurgând la preoți, vindecători tradiționi sau forme de medicină alternativă. Acest fenomen complex a fost analizat în detaliu de doi specialiști de seamă, doctorul Valentin Veron Toma și academicianul Irinel Popescu, care au evidențiat multiplele motive psihologice, culturale și structurale care stau la baza acestei alegeri.

Chiar dacă medicina modernă pune la dispoziție tratamente și tehnologii care, acum câteva decenii, pareau a fi din viitor, mulți oameni continuă să caute Cauzele acestei tendințe sunt variate, incluzând factori culturali profunde, credințe religioase sau spirituale, experiențe personale dureroase, calitatea interacțiunii cu personalul medical, precum și percepția limitelor impuse de instituțiile oficiale de sănătate.

Dr. Valentin Veron Toma, care deține titlul de doctor în științe medicale, activând ca medic psihiatru și ca antropolog medical la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” din cadrul Academiei Române din București, a oferit explicații exclusive în cadrul emisiunii „Academia de Sănătate”, difuzată de DC Medical și DC News. Expertul a subliniat importanța disciplinei antropologiei medicale, care investighează modul specific în care indivizii și comunitățile înțeleg conceptele de boală și recuperare.

Această ramură a antropologiei, care își are rădăcinile în anii 1950, dezvoltată inițial în Canada și Statele Unite ale Americii, se concentrează pe analiza sistemelor de credințe și a practicilor terapeutice asociate cu suferința fizică și mintală din diverse culturi.

Conform explicațiilor oferite de specialist, scopul principal al acestui studiu este de a decodifica modul în care pacienții verbalizează durerea lor, interpretând-o prin prisma valorilor și normelor sociale ale comunității lor, identificând traseul terapeutic ales și tipurile de vindecători la care fac apel atunci când se simt afectati de o afecțiune.

Datele colectate prin studii comparative ale sistemelor medicale au demonstrat un aspect surprinzător: recurgerea la forme de îngrijire non-standard nu este exclusivă societăților tradiționale, ci este prezentă și în cele mai dezvoltate țări occidentale. Valentin Veron Toma a precizat că, în metropolele europene și americane, peste 60% dintre cetățeni se adresează unor surse de îngrijire situate în afara sistemului medical clasic.

Ce au demonstrat datele colectate prin studii comparative ale sistemelor

Astfel, chiar în cele mai mari orașe, locuitorii pot păstra credințe magice sau mistice, consultând preoți pentru binecuvântări, vindecători din alte curente medicale sau evitând, în anumite cazuri, vizitele la medici, spitale sau specialități tehnice avansate.

Această statistică relevă o distanță persistentă între oferta medicală formală și așteptările sau nevoile reale ale pacienților.

Irinel Popescu, realizatorul emisiunii, a subliniat caracterul delicat al acestei dezbateri, atrăgând atenția asupra motivelor pentru care publicul abandonează tratamentele oficiale.

El a menționat că aceste statistici nu sunt întâmplătoare, ci reflectă o realitate structurală. Mulți pacienți nu apelează neapărat la vrăjitori sau practici strict magice, ci către medicine alternative, uneori denumite integrative, care încearcă să îmbine abordări diferite. Un argument puternic în favoarea acestor sisteme este vechimea lor, unele având o istorie de mii de ani, precum Ayurveda sau medicina chineză.

Acestea abordează pacientul dintr-o perspectivă holistică, tratându-l ca pe un întreg, în contrast cu medicina contemporană, care tinde să trateze organele sau bolile izolat, pe segmente, ignorând uneori unitatea organismului.

Academicianul a recunoscut că medicina oficială are propriile eșecuri și limite, iar o tendință emergentă în mediul medical este aceea de a reveni la o viziune mai cuprinzătoare asupra omului.

De ce nu se oprește discuția la practicile lipsite?

Discuția nu se oprește la practicile lipsite de fundament științific, ci include și sistemele tradiționale cu o istorie documentată. Dr. Irinel Popescu a oferit exemple concrete, precum homeopatia și osteopatia, care au fost inițiate de persoane dezamăgite de rezultatele medicinei oficiale din epoca lor, adesea după pierderea unor rude apropiate în condiții spitalicești precare.

Acestea demonstrează că există motive valide pentru care oamenii caută alternative.

O conversație obiectivă, susținută de argumente solide, este esențială pentru a preveni migrația masivă a pacienților către zonele alternative, unde unii pot obține beneficii reale, în timp ce alții își pierd timpul, iar în cazuri grave, cum ar fi cancerul, riscă să piardă șansele de vindecare din cauza întârzierii în a primi tratamentul corect.

O întrebare practică a fost ridicată în cadrul dezbaterii: cum putem ghida pacienții către forma optimă de îngrijire, respectând credințele și experiențele lor, fără ca aceștia să renunțe la terapiile necesare? Valentin Veron Toma a sugerat că medicina contemporană ar trebui să adopte o atitudine mai deschisă, analizând terapiile alternative și complementare prin metodele de cercetare acceptate de comunitatea științifică.

Dacă practicienii din biomedicină ar fi dispuși să studieze aceste practici conform riguroaselor standarde științifice actuale, ar putea identifica care dintre ele sunt eficace și cum pot fi integrate în procesul de vindecare.

Această colaborare ar aduce satisfacție atât pacienților, cât și medicilor, îmbogățind arsenalul terapeutic al centrelor medicale avansate.

Concluzia expertului este că soluția nu constă în a le întoarce spatele, ci în a le acorda o deschidere critică și constructivă, recunoscând potențialul lor de a completa medicina standard.