De ce este dezorientarea topografică confundată cu lipsa de atenție?
Dar există oameni care se pot pierde chiar și în propria casă sau pe străzile pe care le conduc. Cercetătorii studiază această afecțiune rară, numită dezorientare de dezvoltare topografică, scrie The Conversation.
Știri de ultimă oră
Anestezia, demistificată: Cum acționează la nivel molecular
Messi și lupta tăcută: Bolile care i-au amenințat cariera legendară
Aplicațiile de monitorizare a somnului: promisiuni digitale, realități incerte
Biopsia nu răspândește cancerul: Dr. Florentina Bratu demontează un mit periculosDacă telefonul rămâne intact în timpul unei călătorii, majoritatea oamenilor, după câteva momente de incertitudine, nu pot lua o decizie conștientă despre cum să creeze o hartă a sănătății mintale.
Acest lucru le permite oamenilor să știe unde sunt diferite clădiri, cum sunt conectate între ele, și să găsească rute alternative atunci când drumul obișnuit este blocat.
Persoanele cu atopii nu recunosc această hartă, totuși. Ei dezvoltă clădiri, magazine sau alte obiective familiare foarte bine, dar nu reușesc să le integreze într-o imagine coerentă a locului.
Ce se întâmplă cu oamenii care nu mai știu unde sunt?
Cercetătorii subliniază că acest comportament este adesea interpretat greșit ca fiind lipsa de atenție, anxietate sau chiar o inteligență scăzută, deși nu există nici o legătură între aceste aspecte. Creierul poate antrena orientarea sa. Știrile sunt încurajatoare, totuși. Dezorientarea dezvoltării topografice nu este o boală degenerativă, iar capacitatea de orientare poate fi îmbunătățită prin exerciții fizice.
Studiile anterioare au arătat că persoanele care folosesc excesiv GPS dezvoltă o memorie spațială mai slabă în timp decât cei care încearcă să se orienteze.
Un studiu de trei ani a arătat că utilizarea frecvenței scăzute a navigației este asociată cu o metodă mai precisă de navigare în timpul zilei și că utilizarea orientării GPS în timpul zilei este deosebit pentru persoanele cu dizabilități.
Într-o lume în care a devenit aproape indispensabilă, cercetătorii avertizează că renunțarea complet la această capacitate naturală a creierului ar putea avea efecte pe termen lung asupra spațiului în timpul proceselor de navigare.
