În majoritatea situațiilor, efectele secundare post-vaccinare rămân benigne și
Variația individuală a simptomelor post-vaccinare: de la lipsa totală a disconfortului la manifestări intense
Știri de ultimă oră
Petra Vigh-Nicoară, al 16-lea medic din familie: de la visul de avocat la stomatologie
Claudia Gherman transformă Spitalul Cluj-Napoca prin investiții masive
Periuța electrică face treaba mult mai bine decât cea manuală, spune medicul Dr. Petra Vigh-Nicoară
Exercițiul fizic stimulează starea de spirit și creșterea neuronilor noiÎn timp ce unii pacienți se confruntă cu febră ridicată, oboseală copleșitoare sau dureri de cap persistente în urma administrării unui vaccin, alții nu înregistrează aproape nicio reacție notabilă. Această discrepanță aparent inexplicabilă ar putea avea originea în configurația specifică a sistemului imunitar al fiecărei persoane, o stare care există chiar înainte ca serul să fie injectat. Analizând această problemă, specialiștii subliniază că nu toți indivizii pornesc cu aceeași grad de reactivitate imunologică, iar interferonul pare a fi cheia centrală în înțelegerea acestui fenomen. Datele indicate sugerează că intensitatea În plus, studiile au evidențiat un mecanism distinct care clarifică de ce efectele secundare tind să fie mai vizibile după administrarea celei de-a doua doze, cel puțin în cazul produselor bazate pe tehnologia ARNm.
Este esențial de reținut că absența oricăror simptome neplăcute nu indică neapărat o deficiență a vaccinului; intensitatea disconfortului nu constituie un criteriu valid pentru a măsura eficacitatea protecției oferite.
Simptomele observate după vaccinare acoperă un spectru larg, de la eritemul și durerea locală la locul injectării, până la febră, astenie generalizată și cefalee, sau, dimpotrivă, o lipsă totală a acestora. Diferențele dintre indivizi sunt remarcabile, însă cercetătorii au reușit să identifice acum un mecanism biologic precis care poate explica o parte semnificativă din această variabilitate. O echipă de specialişti provenind din Centrul de Vaccinologie al Universității din Geneva (UNIGE) și de la Spitalul Universitar din Geneva (HUG) a demonstrat că anumite persoane posedă, încă din momentul anterior vaccinării, un sistem imunitar înnăscut cu o sensibilitate crescută. Mai concret, acești indivizi manifestă o activitate amplificată a Probabilitatea apariției unor simptome temporare crește proporțional cu forța acestui Rezultatele acestei investigații au fost făcute publice în revista Science Translational Medicine, cu data de 17 septembrie 2026.
Modul în care vaccinul declanșează alarma imunitară
În majoritatea situațiilor, efectele secundare post-vaccinare rămân benigne și de scurtă durată. Apariția lor este consecința directă a activării sistemului imunitar, un proces necesar pentru ca organismul să învețe să identifice antigenii și să se pregătească pentru o reacție mai eficientă în fața unei eventuale infecții viitoare. Această stimulare imunologică poate genera o inflamație localizată în zona de administrare a produsului, aspect care justifică prezența roșătății, a durerii sau a edemului. Simultan, mobilizarea globală a apărării organismului se poate manifesta prin semne sistemic, cum ar fi oboseala accentuată sau febra. Provocarea majoră constă în faptul că Există persoane care nu percep niciun disconfort, în contrast cu altele care suferă de simptome similare celor dintr-o gripă.
Arnaud Didierlaurent, profesor asociat la Centrul de Vaccinologie UNIGE/HUG și la Departamentul de Patologie și Imunologie din cadrul Facultății de Medicină a UNIGE, explică că, deși este cunoscut faptul că persoanele vârstnice prezintă tendința de a avea reacții mai atenuate din cauza declinului funcției imunitare asociat vârstei, și că dozajul influențează severitatea efectelor adverse, mecanismele biologice care stau la baza acestor diferențe individuale au rămas insuficient elucidate până în prezent.
Un prag de alertă imunologic distinct înainte de intervenție
Explicația reacțiilor mai severe după a doua doză
Pentru a diseca aceste variații, cercetătorii au supravegheat starea imunitară a 51 de subiecți sănătoși, reclutați la HUG, care au primit două doze dintr-un vaccin cu ARNm destinat combaterii COVID-19. Participanții au fost monitorizați pe parcursul a șapte zile după fiecare administrare, având în vedere că reacțiile adverse se manifestă de obicei în primele 24-48 de ore și tind să fie mai accentuate după a doua doză. Atenția s-a îndreptat asupra unui pilon fundamental al imunității înnăscute: Natacha Madelon, asistentă universitară principală de cercetare și predare la Centrul de Vaccinologie și prim autor al studiului, menționează că această lucrare a permis identificarea rolului crucial al sistemului de apărare antiviral legat de interferon în explicarea disparităților interindividuale privind efectele secundare. Acest sistem imunitar înnăscut este vital pentru combaterea infecțiilor virale.
Cu cât Ce reprezintă, în esență, interferonul?
Interferonul poate fi conceptualizat ca un sistem de alarmă antivirală intern. Când celulele sunt invadate de un virus, ele sintetizează interferoni, care transmit semnale către vecinii lor celulari, pregătindu-i pentru o apărare defensivă. Totuși, cercetătorii au constatat că indivizii nu pleacă de la același nivel de bază. Didierlaurent explică că, din motive încă pe deplin neînțelese, dar posibile legate de predispoziții genetice, compoziția microbiomului sau episoade inflamatorii anterioare, anumite persoane afișează o semnătură imunologică legată de interferon mai puternică înainte de a primi vaccinul. Această stare inițială pare a modula intensitatea reacției la vaccinare. Așadar, diferența dintre cei care au avut febră și cei care nu au simțit nimic poate fi influențată, măcar parțial, de statusul sistemului imunitar din momentul anterior injectării.
Explicația reacțiilor mai severe după a doua doză
Investigația a scos în lumină și un al doilea mecanism plausibil, observat în modelele animale. După prima doză, organismul începe producerea de anticorpi și celule T capabile să recunoască antigenul prezentat de vaccin. Când se administrează o doză suplimentară, această imunitate dobândită poate facilita o activare rapidă a componentelor sistemului imunitar înnăscut. Printre acestea se numără monocitele, o categorie de globule albe. Aceste celule pot reacționa cu o intensitate crescută și pot recruta alte celule implicate în procesul inflamator spre locul injectării. Astfel, Acest fenomen constituie o explicație posibilă pentru care unii pacienți raportează o reacție mai puternică după doza a doua.
Perspectiva vaccinurilor viitoare: eficiență egală, tolerabilitate superioară?
Descoperirile deschid o direcție promițătoare pentru cercetarea vaccinurilor: separarea mecanismelor care permit construcția unei protecții imune robuste de cele care generează simptomele neplăcute post-vaccinare. Dacă studiile viitoare vor confirma aceste mecanisme și pentru alte tipuri de vaccinuri, informațiile obținute ar putea contribui, pe termen lung, la dezvoltarea unor produse mai bine tolerate, fără a compromite Echipa condusă de Didierlaurent investighează deja dacă aceleași principii se aplică și în cazul altor vaccinuri. Cu toate acestea, cercetarea nu implică faptul că intensitatea reacțiilor poate fi utilizată ca măsură a gradului în care vaccinul „a prins”. Didierlaurent concluzionează că, în orice caz, o reacție ușoară sau chiar absența simptomelor după vaccinare nu înseamnă în niciun fel că vaccinul este ineficient. Gravitatea efectelor secundare nu este, prin urmare, un indicator în sine al eficacității vaccinului.
Cercetarea, realizată de Natacha Madelon și colegii săi, poartă titlul „Baseline interferon signaling in monocytes and antibody-mediated innate activation are associated with reactogenicity to mRNA vaccines” și a fost publicată în Science Translational Medicine, în anul 2026. Identificatorul digital al obiectului (DOI) este 10.1126/scitranslmed.aee4776.