Petra Vigh-Nicoară, al 16-lea medic din familie: de la visul de avocat la stomatologie

Inițial, direcția părea clară spre pediatrie

Cariera medicală a dr. Petra Vigh-Nicoară nu s-a născut dintr-o vocație imediată, ci dintr-o succesiune de visuri copilărești și dintr-o tradiție familială profundă. De la aspirația inițială de a trăi viața unui „musafir”, trecând prin faza în care își dorea să devină psiholog, avocat sau chiar arhitect, destinul său profesional a luat o turnură decisivă spre medicină. Astăzi, în calitate de specialist în Protetică dentară și fondatoare a clinicii PetraSmiles, ea privește înapoi cu amuzament asupra acestui traseu sinuos. În cadrul emisiunii Horia Nasra Show, doctorița a detaliat cum o familie cu o istorie medicală bogată a modelat alegerea sa, ea fiind, conform propriilor declarații, al 16-lea medic din linia extinsă a familiei.

Știri de ultimă oră

Claudia Gherman transformă Spitalul Cluj-Napoca prin investiții masivePeriuța electrică face treaba mult mai bine decât cea manuală, spune medicul Dr. Petra Vigh-NicoarăDe ce reacțiile adverse la vaccin variază de la o persoană la altaExercițiul fizic stimulează starea de spirit și creșterea neuronilor noi

Înainte de a ajunge la concluzia finală, procesul de selecție a profesiei a fost marcat de o serie de fluctuații. În primii ani de școală, imaginația fetiței era captivată de diverse meserii, dar cea mai persistentă și originală dorință a fost aceea de a fi „musafir”. La vârsta de trei sau patru ani, conceptul de a primi, de a fi servit și de a nu avea obligații grele, i se părea cel mai atractiv scenariu de viitor. Ulterior, interesele s-au mutat spre domeniul relațiilor umane, dorindu-și să devină psiholog, urmată de o fascinație pentru drept, care o ducea către avocatură. Pentru o perioadă limitată, a explorat și ideea de a proiecta spații, imaginându-se ca arhitect.

Această diversitate a visurilor tinere a fost, însă, supusă unui filtru mai serios pe măsură ce a crescut, contextul familial începând să joace un rol determinant.

Deși părinții săi au parcurs o altă cale academică, fiind ambii ingineri, genealogia medicală a familiei este uimitor de vastă. Bunicile și străbunicile au fost practicieni ai artei medicale, creând astfel un mediu în care profesia de medic nu era o noutate, ci o componentă familiară a identității familiale. Petra Vigh-Nicoară subliniază faptul că, în ciuda absenței directe a părinților în acest domeniu, moștenirea de la generațiile anterioare a fost suficient de puternică pentru a o ghida spre facultatea de medicină. Momentul crucial al maturizării acestei decizii a avut loc în jurul clasei a X-a, când pregătirile pentru examenul de admitere au impus necesitatea definirii unei specialități concrete.

Inițial, direcția părea clară spre pediatrie. Această ramură a medicinei avea o rezonanță sentimentală puternică în familie, deoarece atât bunica, cât și străbunica sa au fost pediatre. Mai mult decât atât, străbunica sa a ocupat o poziție de conducere, fiind șefa Clinicii de Pediatrie din Cluj, ceea ce adăuga un strat de prestigiu și continuitate tradițională. Visul de a urma pașii strămoașelor și de a trata copiii părea, la prima vedere, varianta logică și onorabilă. Totuși, această intenție a fost supusă unui test riguros de către cei apropiați, într-o sesiune informală, dar decisivă, pe care doctorița o numește „consiliul de familie”.

Membrii familiei, cunoscând-o bine, au identificat o trăsătură de caracter care, în contextul pediatriei, putea deveni o vulnerabilitate: empatia extrem de dezvoltată a Petrei. S-a argumentat că implicarea emoțională intensă ar putea face imposibilă gestionarea calmă a cazurilor dramatice sau fatale, în special când pacienții sunt copii mici. Temea era ca suferința și pierderile asociate cu tratamentul pediatric să lase urme profunde în sufletul viitoarei medic, transformând exercițiul profesional într-o povară psihologică excesivă. Astfel, pediatria a fost eliminată din ecuație, nu pentru că nu era potrivită din punct de vedere tehnic, ci pentru compatibilitatea ei cu profilul emoțional al candidatei.

Rămâse, prin urmare, stomatologia

Odată cu retragerea pediatriei, familia a prezentat trei alternative care erau considerate mai sigure din punct de vedere al echilibrului afectiv: stomatologia, oftalmologia și dermatologia. Decizia finală a revenit asupra Petrei, care a abordat analiza acestor opțiuni cu o pragmatism remarcabil, aproape ludic. Procesul de selecție a fost unul prin excludere, bazat pe afinitățile personale cu fiecare domeniu. Oftalmologia a fost respinsă rapid, deoarece doctorița nu simțea o conexiune specială cu structura și funcționarea ochiului, descriindu-se ca nefiind „prietenă” cu acest organ. Dermatologia a fost, la rândul ei, eliminată din considerente similare de preferință, problema bumbulelor și a afecțiunilor pielare neavând un farmec particular pentru ea.

Rămâse, prin urmare, stomatologia. Această alegere, care a apărut ca rezultatul unui proces de eliminare a celorlalte variante, a fost primită cu o acceptare imediată și entuziasmată. Ideea de a lucra în gura pacienților, de a interveni în zona danturii și a protetei, i s-a părut o soluție ideală. Doctorița își amintește cu autoironie de acel moment, afirmând că, după ce a constatat că nu îi plăceau ochii și nici pielea, a rămas doar cavitatea orală, deci a optat pentru stomatologie. Această decizie, aparent simplă și făcută într-un timp scurt, s-a dovedit a fi fundatională pentru întreaga sa carieră ulterioară.

Astăzi, privind retrospectiv, povestea profesională a dr. Petra Vigh-Nicoară contrastează puternic cu narativul clasic al celui care și-a cunoscut vocația de la vârstă fragedă. Traseul ei este unul construit incremental, pornind de la visul absurd al copilului de a fi „musafir”, trecând prin fazele de psiholog, avocat și arhitect, pentru a fi, în final, canalizat de tradiția familială și de analiza realistă a propriilor limite emoționale. Familia a fost actorul central în acest proces, oferind atât motivația inițială prin istoria medicală a strămoșilor, cât și corecția de curs prin eliminarea pediatriei din cauza empatiei excesive.

Din acele trei opțiuni rămase, stomatologia a ieșit victorioasă nu prin superioritate tehnică, ci prin potrivire personală. A devenit astfel domeniul în care și-a consolidat expertiza, devenind medic specialist în Protetică dentară. Ca fondatoare a brandului PetraSmiles, ea continuă să activeze în acest sector, transformând o decizie luată prin excludere într-o pasie și o vocație solidă. Când este întrebată dacă regretă sau dacă ar fi ales altfel, a fost cea mai bună decizie posibilă.

Această concluzie scurtă, dar puternică, închide cercul unei povești care a început cu mult timp în urmă, într-o cameră de copil, unde o fată de trei sau patru ani își imagina că cea mai frumoasă meserie este cea de musafir. Din acea visare inocentă, s-a format, prin intermediul educației, al tradiției și al cunoașterii de sine, o profesionistă respectată, care astăzi ghidează zâmbetele pacienților săi, demonstrând că uneori cele mai bune alegeri vin dintr-o analiză sinceră a propriei persoane, chiar și atunci când par, la prima vedere, simple.