Specialități

Boli Infectioase

Viața intimă după 80 de ani: mit sau realitate?

Viața intimă după 80 de ani: mit sau realitate?

Ce ascund simptomele urinare?

La ce vârstă poți avea o viață intimă activă? O întrebare la care cazul unei paciente de peste 80 de ani ne oferă o perspectivă surprinzătoare.

Povestea ei scoate la lumină o problemă de sănătate intimă adesea trecută cu vederea la vârste înaintate, mai ales după menopauză.

Simptome precum urinarea frecventă, senzația de arsură sau pierderea involuntară de urină pot ascunde afecțiuni mai complexe decât o simplă infecție urinară. O doamnă de peste 80 de ani a ajuns la medic după ce a încercat diverse tratamente cu antibiotice, fără niciun rezultat semnificativ.

Diagnosticul a relevat probleme legate de menopauză, aducând în discuție un subiect prea puțin abordat: sănătatea intimă la vârsta a treia.

Pacienta s-a prezentat la consultație acuzând urinări frecvente, arsuri vulvare și pierderi de urină la efort.

După o examinare amănunțită și investigațiile recomandate, medicul a descoperit că femeia suferea de prolaps al organelor pelvine.

Viața sexuală activă la 80 de ani?

Am avut o pacientă de peste 80 de ani.

A venit la consultație acuzând urinări frecvente, arsuri vulvare și pierderi de urină la efort. Acestea au fost principalele motive pentru care a venit la medic. Am consultat-o, i-am recomandat investigațiile necesare și am descoperit că avea prolaps al organelor pelvine.

Nu putem evita schimbările legate de vârstă, explică dr. Tamara Sava, medic primar obstetrică-ginecologie, pe pagina sa de Facebook.

Cazul acestei paciente subliniază importanța unei evaluări medicale complete atunci când simptomele urinare și disconfortul intim persistă.

Astfel de manifestări nu indică întotdeauna o infecție urinară, iar tratamentele repetate fără un rezultat semnificativ necesită o reevaluare a cauzei.

Un aspect remarcabil al acestui caz este faptul că femeia are o viață sexuală activă, cu aproximativ patru contacte sexuale pe lună.

Sindromul genitourinar: un diagnostic ascuns?

De mult timp, ea resimțea senzații de arsură în timpul actului sexual, pierderi de urină și alte simptome similare cu cele ale unei infecții urinare. Deși a consultat mai mulți medici și a primit antibiotice și diverse tratamente, problemele ei nu s-au ameliorat semnificativ.

Un alt lucru interesant este faptul că pacienta are o viață sexuală activă.

Face sex de patru ori pe lună. De mult timp, a consultat medici și a primit antibiotice și diverse tratamente, dar de cele mai multe ori fără niciun efect semnificativ, adaugă medicul.

În spatele acestor simptome se poate ascunde sindromul genitourinar de menopauză, o afecțiune asociată cu scăderea nivelului de estrogen după menopauză.

Una dintre manifestările sale este atrofia vulvovaginală, care afectează țesuturile vulvei și vaginului. Pe măsură ce nivelul de estrogen scade, aceste țesuturi devin mai subțiri, mai fragile și mai uscate. Schimbările pot provoca disconfort intim, durere sau senzație de arsură în timpul contactului sexual și simptome urinare similare cu cele ale cistitei.

Există o afecțiune numită sindromul genitourinar menopauzal, cunoscut și sub denumirea de atrofie vulvovaginală.

Ce tratament aduce alinare?

În timpul menopauzei, odată cu scăderea nivelurilor de estrogen, țesuturile vulvei și ale vaginului se modifică. Acest lucru poate provoca simptome precum urinare frecventă, senzație de arsură, infecții urinare recurente sau pierderi urinare. Aceste manifestări pot fi foarte asemănătoare cu cele ale unei cistite, explică dr.

Prin urmare, simptomele urinare persistente nu ar trebui atribuite automat unei infecții. O evaluare medicală corectă poate ajuta la identificarea cauzei reale și la alegerea tratamentului adecvat.

În cazul sindromului genitourinar menopauzal, medicul poate recomanda o terapie hormonală locală, în funcție de simptome, istoricul medical și eventualele contraindicații. Preparatele locale, cum ar fi cremele cu estrogen sau ovulele vaginale, pot ameliora uscăciunea și disconfortul vulvovaginal și pot contribui la reducerea anumitor simptome urinare.

Tratamentul implică adesea administrarea locală de hormoni sub formă de ovule sau creme vaginale.

În multe cazuri, după două până la trei săptămâni de tratament corespunzător, simptomele se îmbunătățesc semnificativ, afirmă medicul.

Este esențial ca tratamentul să fie stabilit de un medic, deoarece nevoile și terapia pot varia de la un pacient la altul.

Citește și:

Sursă: DC Medical

Distribuie:

Lasă un comentariu