Douăzeci de infecții ascunse care pot declanșa cancerul

HPV, al doilea agent major!

Patru zeci și doi de factori de risc: Cum anumite infecții ascunse pot facilita apariția tumorilor

Știri de ultimă oră

Medicamentul experimental pentru pierderea în greutate ameliorează osteoartrita dureroasă a genunchiului în două studiiCâncerul Ovarien și Rețelele Neuronale: O Nouă Speranță în TratamentPeste 5.000 de cazuri de rujeolă în SUA, o apariție după 35 de aniA XXIX-a ediție a Congresului Național al Societății Române de Pneumologie 2026

Deși mulți dintre noi asociază infecțiile doar cu episoade acute de boală, cum ar fi răceala sau febra, realitatea medicală modernă arată că aceste evenimente pot lăsa urme profunde în organism. O serie de agenți patogeni – virusuri, bacterii și chiar paraziți – sunt capabili să genereze un mediu favorabil dezvoltării neoplasmelor, mai ales dacă prezența lor devine cronică, stabilindu-se pe termen lung în țesuturile corporale.

Această legătură între microbiologie și oncologie a fost recent reevaluată printr-o analiză globală cuprinzătoare, publicată în luna octombrie a anului 2026 în prestigioasa revistă științifică The Lancet Oncology.

Studiul respectiv a stabilit că, din totalul de cazuri noi de cancer înregistrate la nivel planetar în anul 2024, aproximativ 2,3 milioane au avut la bază o cauză infecțioasă.

Aceasta înseamnă că circa 12% din toate noile diagnostice de cancer sunt direct atribuite unei infecții persistente.

Aceste date subliniază cu fermitate necesitatea implementării strategilor de prevenție primară, inclusiv vaccinarea sistematică, testările regulate și tratamentul prompt al afecțiunilor care pot fi controlate.

Mecanismele prin care o simplă infecție se transformă într-un factor de risc oncologic sunt complexe și nu operează identic pentru toți pacienții.

Nu orice persoană infectată cu un agent patogen cunoscut ca fiind cancerigen va dezvolta obligatoriu o tumoră.

Probabilitatea de a trece de la boala infecțioasă la cea neoplazică este condiționată de natura specifică a microorganismului, de durata pentru care acesta persistă în corp, de eficiența apărării imunitare individuale și de o serie de variabile personale.

În multe situații, inflamația cronică indusă de infecție joacă un rol central, perturbând funcționarea normală a celulelor sau alterând mecanismele interne prin care organismul reglează diviziunea celulară.

Organizația Mondială a Sănătății a oferit, anterior, o estimare similară, indicând că circa 10% dintre cazurile de cancer diagnosticate la scară globală în anul 2022 erau asociate cu agenți infecțioși cancerigeni.

Diferențele procentuale față de studiile mai recente se explică prin schimbările metodologice în calcul și prin perioadele diferite de analiză, dar concluzia fundamentală rămâne aceeași: legătura este statistic semnificativă.

Cercetările internaționale au consolidat evidențele științifice pentru un set specific de 12 agenți infecțioși, dintre care fac parte virusuri, o singură specie bacteriană și trei categorii distincte de paraziți. Aceștia au fost identificați ca având o corelație clară cu anumite forme de cancer. Următoarea secțiune detaliază fiecare dintre acești 12 factori de risc, conform listei stabilite de studiul global menționat anterior.

În fruntea listei se află bacteria Helicobacter pylori, un microorganism care colonizează mucoasa gastrică.

Prezența sa cronică este responsabilă pentru apariția gastritei persistente și a ulcerului gastric. Când infecția nu este eradicată, riscul de a dezvolta cancer gastric sau limfom gastric de tip MALT crește considerabil. Conform surselor specializate, precum healthandme. com, H.

pylori este printre cei mai importanți contribuitori la numărul total de cazuri de cancer legate de infecții la nivel mondial. Diagnosticul precoce și terapia specifică a acestei bacterii reprezintă o strategie eficientă de reducere a riscului oncologic gastric.

Al doilea agent major este virusul papiloma uman, cunoscut sub acronimul HPV.

Acesta nu este un singur virus, ci o familie de tulpini, dintre care cele cu risc oncogen ridicat pot induce mutații celulare care, în timp, conduc la cancer.

Infecția persistentă cu aceste tulpini este cauza dominantă a cancerului de col uterin. În plus, HPV este implicat în apariția tumorilor anale, peniene, vulvare, vaginale și orofaringiene. Imunizarea prin vaccinare și respectarea programelor de screening periodic constituie pilonii principali ai profilaxiei pentru acest virus.

Virusul hepatitic B (HBV) țintește ficatul, putând genera atât episoade acute, cât și infecții cronice. În cazurile în care boala devine cronică, deteriorarea și inflamația continuă a parenchimului hepatic amplifica riscul apariției cancerului de ficat. Există deja un vaccin de înaltă eficiență împotriva HBV, iar detectarea timpurie a purtătorilor permite o monitorizare riguroasă și o gestionare optimă a patologiei hepatice.

Schistosoma haematobium provoacă schistosomiaza?

Spre deosebire de hepatita B, virusul hepatitic C (HCV) nu este acoperit de o vaccinare preventivă standard. Totuși, HCV poate evolua spre forme cronice, determinând fibroza, ciroza și, ulterior, cancer hepatic. Bună vestea este că terapiile antivirale actuale sunt capabile să vindecă infecția la majoritatea pacienților, diminuând astfel pericolul complicațiilor. Diagnosticarea este crucială, deoarece infecția cu HCV poate rula ani întregi fără a emite semne clinice evidente, rămânând o amenințare latentă.

Virusul Epstein-Barr (EBV), membru al familiei herpesvirusurilor, este recunoscut în special pentru rolul său în mononucleza infecțioasă.

Deși prevalența infecției este foarte mare în populația generală, doar o fracțiune mică a celor infectați vor dezvolta afecțiuni oncologice, precum anumite limfoame sau cancerul nazofaringian.

Tranziția de la infecție la cancer nu este automată, fiind mediată de factori individuali, în special de modul în care sistemul imunitar gestionează virusul.

Herpesvirusul asociat sarcomului Kaposi, denumit și HHV-8, este direct legat de apariția sarcomului Kaposi, o neoplazie care afectează endotelul vascular. Acest virus poate fi implicat și în dezvoltarea unor limfoame rare.

Risc maxim de manifestare se observă în contextele de imunodepresie, inclusiv la persoanele seropozitive pentru HIV.

Retrovirusul HTLV-1 (virusul limfotrop al celulelor T umane de tip 1) infectează limfocitele T. La o proporție redusă din infectați, acesta duce la leucemia/limfomul cu celule T al adultului.

Infecția poate rămâne asimptomatică decenii la rând, boala malignă manifestându-se abia la o minoritate dintre purtători.

În categoria paraziților, Schistosoma haematobium provoacă schistosomiaza urogenitală, o afecțiune endemică în zonele din Africa și Orientul Mijlociu. Contactul cu ape dulci contaminate cu larvele parazitului duce la infectarea tractului urinar și a vezicii, creând un substrat pentru dezvoltarea tumorilor în aceste zone.

Evitarea expunerii și măsurile de sănătate publică locală sunt cheile previnerii.

Opisthorchis viverrini este un trematod (vierme plat) care parazitează căile biliare, fiind specific regiunilor din Asia de Sud-Est. Consumul de pește de apă crudă sau insuficient gătit favorizează transmiterea, iar infecția cronică este asociată cu colangiocarcinomul, cancerul conductelor biliare.

Similar, Clonorchis sinensis afectează tot căile biliare și este corelat cu colangiocarcinomul. Prevalența sa este concentrată în zonele din Asia de Est, unde obiceiurile culinare de consum a peștelui crud pot facilita răspândirea parazitului.

Poliomavirusul celulelor Merkel este un agent viral rar asociat cu carcinomul cu celule Merkel, o formă agresivă și frecventă de cancer cutanat. Prezența virusului nu garantează apariția bolii; factori adjuvanți precum vârsta avansată, radiiația ultravioletă cronică și starea de imunosupresie contribuie la declanșarea procesului malign.

Ultimul agent din listă este HIV, virusul imunodeficienței umane.

Deși HIV nu este cauza directă a tuturor tumorilor asociate, el sapă adânc în sistemul imunitar, facilitând astfel dezvoltarea unor cancere dependente de alte infecții, cum ar fi sarcomul Kaposi, anumite limfoame sau cancerul cervical.

Terapiile antiretrovirale, care mențin virulența sub control, scad semnificativ acest risc, dar necesitatea unui screening constant rămâne neschimbată.

Reducerea incidentei acestor forme de cancer se bazează pe intervenții active de sănătate publică și personală. Vaccinarea împotriva HPV și a hepatitei B, conform calendarului medical, este esențială.

Testările periodice pentru hepatitele B și C, precum și pentru HIV, trebuie efectuate oriwhi există factori de risc sau indicație medicală. Eradicarea H. pylori, screeningul cervical regulat și coptul termic adecvat al peștelui în zonele endemice completează lista măsurilor preventive.

Codul European Împotriva Cancerului susține explicit aceste direcții, recomandând vaccinarea și tratamentul infecțiilor specifice. Concluzia finală este una nuanțată: o infecție asociată cu cancerul nu echivalează cu un diagnostic de oncologie. Majoritatea purtătorilor nu vor dezvolta tumori, dar identificarea și tratamentul corect al acestor infecții constituie o barieră solidă împotriva riscurilor pe termen lung.