Evoluția terapeutică la adenocarcinomul gastroesofagic

Ce dovezi clinice susțin afirmația MATTERHORN?

Evoluția terapeutică în adenocarcinomul gastroesofagic: progrese și provocări

Știri de ultimă oră

Pericolul HPV la bărbați: România are cele mai mici rate de vaccinare din Uniunea EuropeanăExperți europeni și români dezbat vaccinarea la Congresul UMFVaccinul anti-cancer reduce riscul de deces în melanom cu 42%Peste 500 de copii de la sate au primit îngrijiri stomatologice gratuite în doi ani

Deși progresele terapeutice au dus la rezultate mai bune în combaterea cancerului gastroesofagic, ghidarea precisă rămâne încă un domeniu în care există lacune semnificative, afirmă un articol recent publicat pe MedPage Today. Autorul, Charles Bankhead, editor senior, subliniază că, deși există avansuri notabile, abordarea personalizată a tratamentului nu a ajuns încă la nivelul dorit.

Articolul explorează schimbările din ultimii ani în modul în care se tratează diferitele forme de cancer gastroesofagic, accentuând diferențele dintre carcinomul celule scuamoase și adenocarcinomul, precum și implicațiile acestor diferențe pe alegerile terapeutice.

Evoluția histologică a cancerului gastroesofagic, care a trecut de la o predominență a carcinomului celule scuamoase la o crescută prevalență a adenocarcinomului, a declanșat o paralela transformare în strategiile terapeutice. Chiar și în prezent, chirurgia rămâne pietea fundamentala a tratamentului, indiferent de tipul histologic, atunci când este posibilă de aplicat. Totuși, abordările de terapie sistemică au început să se diferțieze semnificativ între cele două categorii principale de cancer. La carcinomul celule scuamoase, chimioterapia, radioterapia și imunoterapia adiuvantă joacă roluri esențiale în managementul cazurilor resecțibile.

În schimb, la adenocarcinomul gastroesofagic (GEA), terapia sistemică perioperative a devenit abordarea de referință pentru pacienții cu tumori resecțibile.

Această afirmație este susținută de dovezi clinice solide, în special de la studiul MATTERHORN, care a demonstrat beneficiile combinării chimioterapiei cu imunoterapia în perioada perioperative.

Anwaar Saeed, MD, de la Centrul Medical al Universității din Pittsburgh, a explicat că aceste rezultate au fost obținute inițial la pacienții cu cancer la giunția gastroesofagiană, o formă de adenocarcinom, dar că datele sunt extrapolate și la adenocarcinomul esofagian pur, datorită semnificativă similarității biologice dintre cele două entități.

„Avem dovezi cumulative care susțin abordarea perioperative cu chimioterapie plus imunoterapie – bazate pe studiul MATTERHORN – ca fiind cea mai indicată strategie pentru pacienții cu adenocarcinom”, a declarat doctorul Saeed.

„Acest lucru a fost demonstrat pozitiv în cancerul la giunția gastroesofagiană, iar noi considerăm că este valabil și pentru adenocarcinomul esofagian, deoarece, biologisesti, sunt foarte apropiate.”

Doctorul Saeed a insistat pe faptul că, în prezent, radioterapia nu mai este utilizată de rutină la pacienții cu adenocarcinom, exact datorită existenței de dovezi de categorie A care demonstră superioritatea terapiei perioperative care include imunoterapie față de chimioterapie singură sau chemoradiație. „Avem date din studii perioperative care arată că terapia care include imunoterapie este mai eficientă decât chimioterapia alone sau chemoradiația”, a adăugat specialistul.

„Din acest motiv, în prezent nu administram radioterapie pacienților cu adenocarcinom, pe baza ceea ce consider dovada de categorie A.”

În contrast, la carcinomul celule scuamoase esofagian, abordarea standard rămâne neoadjuvantul chemoradiație, așa cum a demonstrat studiul CROSS, care a stabilit această combinație ca tratament de referință pentru cazurile resecțibile. După chirurgie, pacienții cu risc ridicat de recurență sau boală reziduală pot beneficia de imunoterapia adiuvantă, așa cum a demonstrat studiul CheckMate 577, care a arătat că administrarea de nivolumab (Opdivo) pe Durata de 12 luni îmbunătățește supravietuirea globală în această categorie de pacienți.

Cum a început terapia țintă în GEA cu HER2?

„La un pacient cu carcinom esofagian de tip scuamos, de obicei administram chimioterapie concurentă cu radioterapie, urmată de chirurgie, și apoi, dacă există boală reziduală sau factori de risc ridicati, îi oferim nivolumab adiuvant timp de un an”, a explicat doctorul Saeed.

A mai adăugat că imunoterapia, în general, se manifestează mai eficientă la carcinomul celule scuamoase decât la adenocarcinom, fenomen observat nu doar la esofag, ci și în alte localizări, exemplified by carcinomul anal de tip scuamos.

Dezvoltarea adenocarcinomului ca histologică predominentă în cancerul gastroesofagic a stimulat căutarea de terapii tinte, în vederea elaborării de abordări de medicină de precizie. Conform doctorului Saeed, crescerea adenocarcinomului esofagian a modificat fondamental modul de a înțelege și trata această boală. „Adenocarcinomul se comporte biologicamente foarte diferit față de carcinomul celule scuamoase”, a declarat el.

„Această schimbare a dus domeniul spre abordări mai orientate către biomarkeri, deoarece adenocarcinomul are o tendință mai mare de a exprima alterări tumorale țintabile, ceea ce face terapia tinta și oncologia de precizie semnificativ mai relevante pentru această populație de pacienți.”

Era terapiei tinte în GEA a început cu identificarea unui subgroup exprimând HER2, care reprezintă între 15 și 20 procente din toate cazurile de adenocarcinom gastroesofagic. Studiul ToGA, randomizat, a demonstrat că adăugarea de trastuzumab (Herceptin) la chimioterapie îmbunătățește supravietuirea globală la pacienții cu cancer HER2-pozitiv în stadiu avansat, față de chimioterapia administrată singură.

peste un deceniu apoi, studiul KEYNOTE-811 a stabilit că combinația de pembrolizumab (Keytruda), trastuzumab și chimioterapie reprezintă standardul de primă linie în cazul GEA HER2-pozitiv metastatic sau nonresecțibil.

Mai târziu, trastuzumab deruxtecan (T-DXd, Enhertu) a ocupat un loc de lider în terapia de a doua linie pentru cancerii exprimând HER2, demonstrat prin studiul DESTINY-Gastric04.

În cursul anului curent, studiul HERIZON-GEA-01 a introdus un nou standard de primă linie pentru GEA HER2-pozitiv metastatic sau nonresecțibil, prin demonstrarea că regimul format din anticorpul bispecific zanidatamab (Ziihera), inhibitorul PD-1 tislelizumab (Tevimbra) și chimioterapie îmbunătățește semnificativ supravietuirea globală față de regimul tradicional bazat pe trastuzumab și chimioterapie. Acest regim, cu sau fără inhibitorul de checkpoint imunitar (ICI), a primit recent aprobarea FDA ca tratament inițial pentru această categorie de pacienți.

Pe lângă HER2, cercetarea de tinte potențiale în GEA a inclus și o atenție de-a lungul timpului față de Claudin 18.2, o molecule de adhezie celulară exprimată în aproape 40 procente din cazurile de adenocarcinom gastroesofagic. Acest interes a dus la dezvoltarea de zolbetuximab (Vyloy), un inhibitor al Claudin 18.2, care a demonstrat îmbunătățiri semnificative atât în supraviețirea liberă de progresie, cât și în supravietuirea globală în studiile de fază III SPOTLIGHT și GLOW.

Aceste rezultate au servit ca bază pentru aprobarea FDA a zolbetuximabului ca tratament de primă linie în cazul GEA HER2-negativ.

Ultimă versiune a ghidurilor privind cancerul esofagian elaburate de National Comprehensive Cancer Network (NCCN) recomandă testarea tuturor pacienților cu cancer esofagian resecțibil pentru expresia HER2, Claudin 18.2 și PD-L1, precum și pentru deficitul de reparare a mismatching-ului ADN sau instabilitatea microsatelitara de tip ridicat (MSI-H). Aceste indicări reflectă efortul de a integra biomarkeri în procesul decizional terapeutic, în vederea personalizării abordării și a optimizării rezultatelor la pacienții cu cancer gastroesofagic.