Ce risc major reprezintă infecțiile respiratorii la copii?
Larisa Răduț, pneumolog pediatric la Rețeaua Regina Maria, a subliniat în cadrul unui webinar organizat de Caspa, în ocazia Zilei Mondiale a Plămânilor, că infecțiile respiratorii ocupă un loc de prim plan în motivele pentru care părinții își adresează copiii la medicul de familie.
Știri de ultimă oră
Cancer terminal: ce se întâmplă când tratamentul nu mai poate vindeca boala
Cinci cuvinte, cinci calcule: cum testează psihologii memoria și atenția
Testul de sânge care ar putea detecta Alzheimerul înainte de simptome – Prof. Peter Jenner
Cafeaua fără cofeină: secretul unei dimineți sănătoaseAceste afecțiuni afectează nu doar sănătatea copiilor, ci și stresul familial și solicitările aduse sistemului de sănătate.
Cum evoluează și ce prevalență au infecțiile respiratorii la copii?
Un aspect esențial prezentat de medic a fost că între 80 și 90% din infecțiile respiratorii la copii au origine virală, nu bacteriană.
Prin urmare, administrarea de antibiotice în astfel de cazuri nu are niciun fundament medical și nu aduce beneficii terapeutice. Această precizare este vitală pentru a evita utilizarea abuzivă de antimicrobiene, care poate conduce la rezistență și la efecte adverse inutile.
Ce strategii de prevenție există împotriva VSR?
Infecțiile cauzate de căile respiratorii superioare apar cu frecvență ridicată la copiii preșcolari, în medie șase până la opt episoade pe an. Deși pot provoca simptome tulburoase, acestea se rezolvă de obicei spontan, fără necesitatea unei intervenții medicale specifice. În contrast, infecțiile care afectează căile respiratorii inferioare sunt mai puțin frecvente, dar pot evolua spre forme mai grave, necesitând internare și monitorizare atentă, în special la copiii sub doi ani.
Dr. Răduț a pus accent pe prevenirea cauzată de Virusul Sincițial Respirator (VSR), principalul agent etiopatogen al bronșiolitelor și al spitalizărilor la bebelușii sub doi ani.
Este vaccinarea antigripală esențială pentru copii?
Există două strategii principale de protecție: administrarea unei singure doze de anticorpi monoclonați – Nirsevimab – la începutul sezonului rece, care poate reduce rata de spitalizări cu până la 80%, și vaccinarea mamei în timpul sarcinii cu Abrysvo, care transferă anticorpi protectori prin placentă.
Pentru a reduce riscul de complicații severe legate de alți patogeni, specialistul a recomandat vaccinarea antigripală anuală, indicată începând de la șase luni, inclusiv forma intranasală disponibilă de la doi ani. De asemenea, a subliniat necesitatea vaccinării anti-pertusis și a vaccinării antipneumococice, componente esențiale ale programului național de imunizare.
Cum influențează igiena și stilul de viață infecțiile respiratorii?
Referindu-se la vaccinul antipneumococic introdus în România în 2017, dr. Răduț a menționat că, după implementarea sa, incidența bolii pneumococice invazive a scăzut cu 80% la copiii sub doi ani. Pentru cei care nu au fost vaccinați sau care prezintă factori de risc crescut, a sugerat utilizarea vaccinului Prevenar 20, motivând alegerea prin faptul că acesta acoperă un număr mai mare de serotipuri comparativ cu variantele mai vechi.
Vaccinarea antigripală trebuie să devină un obicei anual, cu atenție crescută la copiii care suferă de astm, boli cronice sau care au fost născuți prematur. Dr.
Care sunt consecințele pe termen lung ale infecțiilor respiratorii la copii?
Răduț a subliniat că măsurile de igienă și dietetică – spălatul frecvent al mâinilor, aerisirea corespunzătoare a locuinței, evitarea aglomerațiilor în perioadele de circulație virală, menținerea copilului bolnav acasă, eliminarea expunerii la fumul de tutun, alăptarea exclusivă până la șase luni, suplementarea cu vitamina D și menținerea unei diete echilibrate – nu înlocuiesc vaccinarea, ci o completează, fiind esențiale pentru reducerea riscului de infecție și pentru sprijinirea imunității generale.
Răduț a avertizat și despre consecințele pe termen lung ale infecțiilor respiratorii repetate în prima copilărie, care pot duce la stări precum hiperreactivitatea bronsică, agravarea astmului, dezvoltarea bronșiectaziilor sau apariția otitelor recidivante, care, la rândul lor, pot cauza pierderea auditivă.