Legătura dintre ticuri, obsesii și circuitele cerebrale

Descoperirea este importantă deoarece

Un studiu recent a dezvăluit o conexiune surprinzătoare în creier între sindromul Tourette, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și alte afecțiuni neuropsihiatrice. Această descoperire ar putea deschide calea către tratamente mai eficiente și mai puțin invazive pentru milioane de oameni. Cercetătorii de la Universitatea Kobe au identificat un circuit neuronal esențial care pare să stea la baza ticurilor specifice sindromului Tourette și a legăturii sale cu TOC.

Știri de ultimă oră

Cafeaua și ceasul biologic: Cum să te bucuri de cofeină la momentul potrivitUn pericol ascuns pentru sănătatea creieruluiUcraina își consolidează frontiera cu Moldova pe fondul tensiunilor regionaleUcraina contraatacă: Avertismentul unui fost consilier Trump despre ajutorul occidental

Studiul, publicat în revista Cell Reports, a folosit un model experimental pe șoareci care prezintă mișcări similare ticurilor umane. Prin investigarea circuitelor neuronale implicate în controlul mișcării și în procesarea emoțiilor, echipa a ajuns la concluzia că aceste două sisteme, considerate anterior separate, sunt de fapt interconectate printr-un circuit specific. „Credem că acest circuit joacă un rol crucial în conectarea unor regiuni ale creierului despre care se credea că funcționează independent”, a explicat neurofiziologul Yoshihisa Tachibana, citat de Science Alert.

Circuitul identificat implică o cale specifică: ganglionii bazali, talamusul și cortexul insular. Cercetătorii au folosit tehnici avansate de urmărire a neuronilor pentru a demonstra că semnalele neuronale circulă activ între aceste structuri. Ganglionii bazali sunt esențiali pentru controlul mișcărilor, în timp ce cortexul insular este implicat în procesarea emoțiilor și este frecvent asociat cu TOC. Conexiunea dintre ele nu este directă, ci este mediată de talamus, o structură cerebrală ce acționează ca o „stație de releu”. Mai precis, nucleii talamici intralaminari, responsabili de direcționarea semnalelor neuronale, sunt implicați în acest traseu.

Descoperirea este importantă deoarece, deși cortexul insular a fost deja legat de sindromul Tourette în studii anterioare, mecanismul prin care semnalele motorii ajung să influențeze această zonă a rămas neclar până acum.

Pentru a testa rolul acestui circuit neuronal, cercetătorii au folosit un medicament care blochează conexiunea dintre talamus și cortexul insular. Rezultatul a fost o reducere semnificativă a intensității ticurilor la șoareci. În plus, activitatea neuronală asociată cu aceste mișcări involuntare a scăzut, confirmând ipoteza că această conexiune joacă un rol central în apariția simptomelor. Această intervenție experimentală demonstrează direct că manipularea circuitelor neuronale poate influența comportamentele de tip tic, oferind o direcție promițătoare pentru dezvoltarea de noi tratamente.

De ce apar adesea Tourette și TOC împreună?

Un aspect important este reprezentat de impulsurile premonitorii

Medicii au observat de mult timp că sindromul Tourette apare frecvent alături de alte afecțiuni neuropsihiatrice, precum TOC, ADHD sau tulburările din spectrul autist. Noua descoperire oferă o posibilă explicație biologică pentru această suprapunere. Cercetătorii sugerează că semnalele motorii anormale generate în ganglionii bazali pot ajunge, prin acest circuit, în zonele creierului implicate în emoții și comportamente repetitive. „Activitatea anormală a cortexului insular la pacienții cu sindromul Tourette poate contribui nu numai la simptome motorii, cum ar fi ticurile, ci și la impulsurile premonitorii și la tulburările psihiatrice asociate, inclusiv TOC, ADHD și TSA”, au explicat autorii studiului.

Un aspect important este reprezentat de impulsurile premonitorii – acele senzații sau tensiuni interne care preced ticurile și sunt ameliorate temporar după manifestarea lor. Acest fenomen arată că sindromul Tourette nu este doar o tulburare de mișcare, ci implică și procese emoționale și cognitive complexe.

Următorii pași și implicații pentru tratament

Cercetătorii avertizează că studiul a fost realizat pe animale și că rezultatele trebuie interpretate cu precauție. Rozătoarele nu pot descrie experiențe subiective precum impulsurile premonitorii, limitând înțelegerea completă a fenomenului. Cu toate acestea, modelul experimental reușește să reproducă anumite caracteristici ale ticurilor, oferind un punct de plecare valoros pentru cercetările viitoare. Următorul pas este extinderea studiilor la pacienți umani, pentru a verifica dacă același circuit neuronal funcționează în mod similar și în creierul uman.

Descoperirea are implicații majore pentru tratamentul sindromului Tourette. În prezent, stimularea cerebrală profundă a talamusului este o opțiune pentru cazurile severe, dar este o procedură invazivă cu riscuri și complicații. Mecanismul exact prin care funcționează nu este pe deplin înțeles. Noua cercetare sugerează că eficiența acestei terapii ar putea fi explicată prin influențarea circuitului identificat între ganglionii bazali și cortexul insular. În același timp, studiul deschide calea către metode mai sigure, precum neuromodularea cu ultrasunete, care ar putea regla activitatea acestui circuit fără intervenție chirurgicală.