În schimb, la persoanele cu o rezervă funcțională mai mică, această coordonare
Cercetătorii au descoperit că momentul în care o persoană trebuie să iniţieze un pas, mai ales când este rugată să gândească în acelaşi timp, poate fi un semnal important despre sănătatea creierului şi chiar despre şansele de supravieţuire. Cât de repede ridici piciorul pentru a face un pas ar putea deveni un nou indicator medical al îmbătrânirii sănătoase. Cercetătorii de la Universitatea Ben-Gurion din Negev (BGU) au identificat o legătură surprinzătoare între viteza iniţierii unui pas şi riscul de mortalitate la vârstnici. Studiul, publicat în revista ştiinţifică Gerontology, arată că nu numai mersul pe jos contează, ci mai ales capacitatea organismului de a reacţiona rapid atunci când trebuie să combine mişcarea cu o cerere mentală. Cercetarea a fost coordonată de profesor.
Știri de ultimă oră
Program regional de screening pentru prevenirea cancerului colorectal în Regiunea Vest
Proteinele sintetice hibride arată promisiuni pentru tratamentul bolilor hepatice
Zilele IOB 2026: Energia Științei în Slujba Vieții
Secretele biohacking din Dubai au fost dezvăluiteItshak Melzer, de la Departamentul de Fizioterapie al BGU, împreună cu Ofri Gans...
Sau, Anat Reiner- Benaim și Iuly Treger de BGU și Centrul Medical Universitar Soroka, în colaborare cu Lars I. E. Oddsson de la Universitatea din Minnesota și RxFunction Inc, potrivit Medical Xpress. Cu 100 de milisecunde mai mult, un risc mai mare de cercetători a urmat 120 de persoane în vârstă care trăiesc independent în comunitate. Participanţii au fost evaluaţi iniţial prin teste de echilibrare şi Rezultatul a fost neașteptat: fiecare întârziere de doar 0,100 secunde (100 milisecunde) la inițierea unui pas, atunci când persoana trebuia să gândească simultan, a fost asociată cu o creștere de aproximativ 28% a riscului de mortalitate. Practic, o fracţiune de secundă ar putea reflecta cât de eficient reuşeşte creierul să coordoneze corpul într-o situaţie complexă.
De ce contează când mergi şi când gândeşti în acelaşi timp în viaţa de zi cu zi, oamenii nu intră într-un „vacuum.” Ei vorbesc, se uită în jur, iau decizii, evită obstacolele sau fac mai multe lucruri simultan. Pentru a testa această capacitate, cercetătorii au folosit două situații: - simplă sarcină - participanții au trebuit să facă un pas cât mai repede posibil după un semnal; - dublă sarcină - participanții au trebuit să facă un pas rapid în timpul îndeplinirii unei sarcini cognitive de tip Stroop, adică culoarea unui cuvânt afișat atunci când nu corespundea sensului cuvântului. Exemplu: cuvântul „roșu” ar putea fi scris cu cerneală albastră, iar persoana trebuia să spună culoarea, nu să citească textul.
Această provocare testează cât de bine poate împărţi creierul atenţia între mişcare şi prelucrarea informaţiei.
Pasul lent poate arăta o „fatigabilitate” a conexiunii corp-creier în funcție de cercetători, atunci când o persoană sănătoasă ia un pas în timp ce distras, creierul coordonează rapid informații senzoriale, decizie și mișcare.
Pasul lent poate arăta o „fatigabilitate” a conexiunii corp-creier în funcție
În schimb, la persoanele cu o rezervă funcțională mai mică, această coordonare poate deveni mai lentă. Întârzierea nu vine neapărat de la mușchi sau de la viteza nervilor periferici, dar poate reflecta dificultăți în procesarea centrală, modul în care creierul gestionează simultan mai multe cerințe. Cu alte cuvinte, un pas târziu în timpul unei sarcini mentale poate fi un semn că „sistemul de control” al corpului lucrează mai greu. Echilibrul static contează, dar mişcarea spune că mai mulţi cercetători au analizat şi echilibrul static, capacitatea unei persoane de a sta nemişcată, inclusiv cu ochii închişi. Aceste măsurători au avut, de asemenea, o valoare predictivă pentru mortalitate, dar testele dinamice bazate pe inițierea unei etape au furnizat informații mai precise. Motivul: viaţa reală implică mişcare.
Căderea, mersul pe jos, schimbarea direcţiei şi reacţionarea la pericol depind de capacitatea corpului de a Un test ieftin care ar putea ajuta medicii să identifice riscurile un avantaj important al acestei descoperiri este simplitatea. Evaluarea vitezei unei etape voluntare nu necesită echipamente complexe și ar putea fi introdusă relativ ușor în evaluările clinice ale persoanelor în vârstă. Un astfel de test ar putea ajuta medicii să identifice persoanele anterioare care ar beneficia de programe de recuperare, exerciții de echilibru și formare pentru coordonarea cognitiv-motorie.
Autorii studiului susţin că includerea testelor „dublă sarcină” în evaluările medicale regulate ar putea îmbunătăţi predicţiile privind supravieţuirea şi ghida intervenţiile personalizate. Viteza pasului nu este doar un semn de imbatranire, ci si o tinta de imbunatatire Un aspect important este că
