De ce crește glicemia dimineața devreme?
glicemia la prima oră Când te trezești și observi valori crescute ale zahărului în sânge, primul gând fuge, inevitabil, către un posibil diagnostic de diabet. Deși nu este întotdeauna cazul, o glicemie ridicată la prima oră nu trebuie ignorată, mai ales dacă devine un tipar zilnic.
Știri de ultimă oră
Epidemia de obezitate: România în căutarea soluțiilor
Moștenirea de la tată: un risc asupra sănătății, dezvăluit de cercetători
Alergiile de sezon: Cum să respiri ușor în primăvară și vară
Microbiomul Intestinal: O Amprentă a Nesiguranței Alimentare la CopiiAceastă măsurătoare, făcută pe stomacul gol, oferă medicului o imagine clară asupra modului în care organismul tău a gestionat glucoza pe parcursul nopții, fără aportul alimentar din timpul zilei.
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care glicemia crește dimineața este așa-numitul „fenomen al zorilor”. În ultimele ore ale nopții, corpul se pregătește pentru trezire eliberând un cocktail de hormoni: cortizol, adrenalină, hormon de creștere și glucagon.
Aceștia transmit ficatului semnalul de a elibera glucoză în sânge pentru a ne oferi energia necesară începerii zilei. La persoanele sănătoase, pancreasul secretă suficientă insulină pentru a echilibra acest proces. În schimb, la cei cu diabet sau rezistență la insulină, acest mecanism nu mai funcționează optim, ducând la valori glicemice crescute la trezire.
Când ar trebui să consulți un medic pentru glicemia crescută dimineața?
O glicemie constant peste 100 mg/dL, măsurată înainte de micul dejun, reprezintă un semnal de alarmă, mai ales dacă ai factori de risc precum kilogramele în plus, hipertensiunea, colesterolul mărit, sedentarismul, vârsta de peste 45 de ani sau un istoric familial de diabet. Fii atent și la simptome precum setea excesivă, urinarea frecventă, gura uscată, oboseala cronică, vederea încețoșată sau scăderea nejustificată în greutate.
Este esențial să reții: dacă ai deja un diagnostic de diabet, nu modifica niciodată doza de insulină sau tratamentul fără acordul medicului.
Monitorizarea corectă implică notarea riguroasă a valorilor, însă deciziile terapeutice trebuie luate întotdeauna în cabinetul specialistului, nu pe cont propriu.