Cum trădează scrisul de mână declinul cognitiv după 60 de ani

Cum au măsurat cercetătorii diferențele în scris?

Semnele ascunse în gestul scrisului: Cum mișcările mâinii dezvăluie sănătatea creierului la vârstnicii

Știri de ultimă oră

Pericolul HPV la bărbați: România are cele mai mici rate de vaccinare din Uniunea EuropeanăExperți europeni și români dezbat vaccinarea la Congresul UMFVaccinul anti-cancer reduce riscul de deces în melanom cu 42%Peste 500 de copii de la sate au primit îngrijiri stomatologice gratuite în doi ani

Un studiu recent, publicat în mai 2026 în revista Frontiers in Human Neuroscience, a adus la lumină o conexiune surprinzătoare între modul în care ne mișcăm mâna când scriem și starea funcțiilor cognitive. Cercetările, derulate în Portugalia, au implicat 58 de persoane vârstnice, cu vârste între 62 și 99 de ani, toate rezidente în centre de îngrijire. Scopul era să se verifice dacă aspectele dinamice ale scrisului de mână pot servi ca indicator timpuriu al afectării cognitive.

Contrar a ceea ce mulți cred, actul de a scrie nu este deloc simplu.

Deși pare un gest automat, el cere creierului o coregrafie complexă: trebuie să proceseze informația auditivă, să o păstreze în memoria de lucru, să o traducă în cuvinte și să coordoneze mișcările fine ale mâinii.

Tocmai această complexitate face ca scrisul să devină o oglindă a sănătății neurologice.

În cadrul experimentului, toți participanții au fost evaluați printr-un test standardizat pentru a identifica prezența sau absența afectării cognitive. Rezultatele au împărțit grupul în două categorii: 20 de persoane cu funcții cognitive păstrate și 38 cu afectare cognitivă confirmată.

Pentru a măsura diferențele, cercetătorii au utilizat o tabletă digitală și un stilou electronic, care a înregistrat nu doar conținutul scris, ci și dinamica mișcărilor. Parametrii analizați au inclus viteza scrierii, fluiditatea, înclinarea literelor, pauzele, presiunea exercitată pe suprafața ecranului și dimensiunile verticale și orizontale ale grafemelor.

În prima fază a experimentului, subiecții au trebuit să executeze două sarcini de control al stiloului: trasarea a cel puțin 10 linii orizontale și realizarea a cel puțin 10 puncte, fiecare în intervalul de 20 de secunde. Deși se așteptau diferențe, rezultatele au fost similare pentru ambele grupuri, ceea ce sugerează că abilitățile motorii de bază pot rămâne intacte chiar și când apar primele semne de declin cognitiv.

Adevăratele diferențe au ieșit la iveală abia când sarcina a devenit mai

Adevăratele diferențe au ieșit la iveală abia când sarcina a devenit mai complexă. Participanții au trecut prin patru teste de viteză a scrisului. Unele cereau copierea propozițiilor văzute pe un card, altele implicau ascultarea unor propoziții și transcrierea lor. Cel mai revelator a fost testul în care participanții au trebuit să asculte o propoziție nouă și să o scrie fără să o vadă înainte. În această sarcină, persoanele cu afectare cognitivă au cerut mai mult timp pentru finalizare și au efectuat un număr mai mare de mișcări ale stiloului. De asemenea, s-a observat o întârziere în inițierea scrierii și o tendință spre litere mai mari pe axa verticală.

Ana Rita Matias, PhD, autorul principal al cercetării, explică că dictarea impune creierului să proceseze simultan mai multe fluxuri de informație: recepționarea sunetului, înțelegerea limbajului, transformarea acestuia în formă scrisă și coordonarea motrică. Cum afectează suprasolicitarea executivă deficiențele? Această suprasolicitare executivă face ca orice deficietă în funcțiile executive sau în memoria de lucru să se manifeste clar în dinamica scrisului.

Un alt aspect cheie a fost numărul de mișcări necesare pentru a reda aceeași propoziție. Persoanele cu afectare cognitivă au avut nevoie de mai multe mișcări pentru a finaliza sarcina, ceea ce indică dificultăți în planificarea motorie.

Aceste observații sunt în concordanță cu studii anterioare care au asociat problemele funcțiilor executive cu reducerea fluenței scrisului în cazuri de afectare cognitivă ușoare și demență incipiente.

Cercetătorii propun că analiza digitală a scrisului de mână ar putea deveni o metodă neinvazivă și accesibilă pentru screeningul vulnerabilității cognitive. Avantajul tehnologiei este capacitatea ei de a detecta nuanțe pe care ochiul uman nu poate identifica: viteza mișcărilor, frecvența pauzelor, numărul exact al gesturilor și variațiile de dimensiune a literelor.

Totuși, autorii subliniază că o schimbare a scrisului nu echivalează automat cu o boală neurologică.

Studiul are limite semnificative: eșantionul a fost mic și nu poate stabili singur dacă aceste biomarkeri pot fi folosiți în practica medicală pentru diagnostic.

Sunt necesare cercetări mai ample pentru a verifica dacă aceleași semne apar constant în populații diverse și dacă analiza scrisului poate identifica declinul cognitiv într-un stadiu foarte timpuriu.