Spitalul din Buhuși a scăpat de închidere în 2010 și a devenit un model de reziliență sănătatească

Cum a scăpat spitalul din Buhuși de criza din 2010?

Criza economică din 2010 a pus în pericol existența multor instituții sanitare din România, iar Spitalul Prof. Dr.

Știri de ultimă oră

De ce e aproape imposibil să slăbești odată ce ai ajuns la obezitateHaosul din notele clinice: o criză de lizibilitate care pune în pericol paciențiiImplant cerebral nou permite vorbirea și gesturile simultanNoile structuri ale receptorilor glutamatergici pot schimba tratamentul bolilor neurologice

Eduard Apetrei din Buhuși se afla printre cele mai vulnerabile, fiind la un pas de disparire sau de degradare la statutul de simplă unitate ambulatorie.

În contextul reorganizării masive a sistemului de sănătate, care viza reducerea costurilor prin consolidarea sau închiderea spitaloarelor mici, această unitate medicală a reușit să se salveze și, ulterior, să se transforme radical.

Jurnalistul Val Vâlcu a interviuat managerul instituției, Constantin Poiană, pentru a înțelege mecanismele care au permis această revirimentare și pentru a evalua starea actuală a spitalului.

Povestea acestei instituții este una de reziliență, marcată de o evoluție spectaculoasă în ultimele opt ani, perioadă în care numărul personalului medical, gama de specialități oferite și infrastructura de gardă au cunoscut o creștere semnificativă.

Pe blazonul managerului Constantin Poiană se află inscripția „Implicare”, un termen care pare a fi deviza fundamentală a echipei de conducere. Această abordare practică a fost esențială pentru a depăși umbra închiderii, risc care a lovit spitalul acum 16 ani. Dintr-o instituție cu un efectiv redus de cadre medicale, majoritatea fiind pensionari, lipsită de echipamente moderne și nefăcând obiectul unei reabilitări corespunzătoare, spitalul a ajuns astăzi la un nivel de performanță impresionant: 81 de medici activi, șase linii de gardă funcționale și zeci de specialități medicale disponibile pentru pacienți.

Constantin Poiană a detaliat pentru DC Medical și DC News transformările survenite, subliniind faptul că un spital situat în afara marilor centre urbane poate oferi un act medical de înaltă calitate.

Managerul descrie anul 2010 ca un moment de șoc, comparându-l cu un „duș rece” care a trezit instituția din letargie. La acea vreme, perspectiva închiderii a fost concretă, iar conducerile locale și centrale au analizat posibilitatea transformării spitalului într-o unitate de zi. Constantin Poiană a preluat mandatul de manager abia la sfârșitul lunii decembrie 2018, moștenind o structură fragilă. El își amintește clar de stadiul în care a preluat conducerea: un spital fără medici tineri, fără dotări tehnice adecvate și fără o clădire reabilitată.

Efectivul medical era format din doar 20 de specialiști, mulți dintre ei fiind în vârstă de pensionare și manifestând o tendință constantă de părăsire a instituției.

Această situație l-a determinat pe manager să-și asume un obiectiv clar: demonstrarea faptului că excelența medicală nu este exclusivă pentru București sau Cluj, ci poate fi realizată și în provincia.

Una dintre cele mai vizibile dovade ale succesului strategiei adoptate este

Una dintre cele mai vizibile dovade ale succesului strategiei adoptate este explozia numerică a personalului medical. Din cei 20 de medici prezenți în momentul preluării mandatului, spitalul a reușit să recruteze și să mențină 81 de specialiști angajați până în anul 2026.

Această dublare a capacității umane a fost posibilă doar prin extinderea ofertei de servicii, deoarece o unitate medicală nu poate fi eficientă dacă nu acoperă o gamă largă de necesități clinice.

Managerul explică că, în trecut, spitalul suferea de un deficit cronic de specialități, ceea ce ducea la o dependență mare de transferuri către alte centre. Prin înființarea noilor departamente, s-a redus drastic numărul de pacienți care trebuiau trimiși extern, reușind să gestioneze local cazurile critice.

Extinderea ofertei a inclus specialități esențiale precum anestezia și terapia intensivă, imagistica medicală și pediatria.

Acestea au constituit baza pentru înființarea liniilor de gardă, care au crescut de la un număr minim la șase linii funcționale în prezent.

Constantin Poiană menționează că, înainte de aceste schimbări, gestionarea unui pacient critic implică o logistă complexă de căutare a locurilor libere în alte spitale, proces care era adesea stresant și lent.

Acum, transferurile se efectuează doar pentru specialitățile rare, absente în structura actuală a spitalului, garantând o continuitate a îngrijirii mai bună pentru comunitate.

Dezvoltarea nu s-a oprit la nivelul ambulatorial, ci a cuprins și secțiile de internare continuă.

Managerul a explicat că deciziile au fost luate pe baza unor analize riguroase ale indicatorilor de performanță, efectuate lunar, semestrial și la interval de șase luni.

Această abordare data-driven a permis identificarea secțiilor ineficiente și a celor cu potențial de creștere. Rezultatul a fost creșterea numărului de specialități medicale cu paturi de la două secții inițiale la peste 21 de specialități. Un exemplu recent este operaționalizarea endocrinologiei, o specialitate care nu exista anterior la Buhuși, demonstrând flexibilitatea instituției în adaptare la nevoile comunității.

În prezent, structura spitalului include 17 specialități în regim de spitalizare și 25 de specialități în cadrul ambulatoriului integrat.