Totul se blochează în birocrație?
Președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților pentru Bolile Cronice (COPAC), Radu Gănescu, trage un semnal de alarmă: politicile actuale de prețuri și rambursare a medicamentelor vor continua să blocheze accesul bolnavilor la tratament, dacă nu se schimbă legislația din temelii.
Știri de ultimă oră
Evoluția pieței farmaceutice din România în al treilea trimestru
De ce informația medicală corectă nu garantează că pacientul va înțelege
ADEM devine AccesMed: Un nou nume pentru accesul mai facil la tratamente
Fără dulciuri în timpul antibioticelor: cum îți protejezi flora intestinalăDacă vom continua cu această politică privind medicamentele și prețurile, probabil că ne vom întâlni din nou peste aproximativ 10 ani și vom avea aceeași discuție, cu aceleași probleme în sistemul de sănătate. De la aprobarea rambursării și până la pacient sunt mult prea multe etape care duc la blocaje. Știm cu toții că avem perioade de criză lună de lună și că nu există un stoc stabil pe ciclu de producție.
Este un întreg lanț care trebuie reglementat legislativ, a explicat Gănescu la conferința „Viitorul rambursării medicamentelor în România” (n. r.
menționat eronat ca „droguri” în traducerile automate anterioare).
În opinia sa, cheltuielile pentru medicamente cresc tocmai din cauza barierelor de accesibilitate.
Ne mințim singuri cu prețuri mici?
Cu cât un pacient ajunge să fie tratat mai târziu, într-un stadiu avansat al bolii, cu atât consumul de medicamente și de servicii va fi mai mare, iar costurile finale vor exploda.
Paradigmă care trebuie inversată urgent prin investiții masive în prevenție, educație și diagnostic precoce.
Ne furăm pălăria: cel mai mic preț la medicamente, cel mai mic preț la servicii medicale, cel mai mic preț de absolut orice. În condițiile în care în România, ca și în Germania, un RMN costă la fel.
Chirurgia apendicitei — costurile ar trebui să fie aceleași. Adică pentru nimic plătim 1.500 de lei, în timp ce în Germania e 3.000 de lei, dar doar ne furăm pălăria.
E vina noastră și, până nu punem costurile pe fiecare linie pe masă în mod transparent, nu vom putea ști cât trebuie să investim cu adevărat în sănătate, a punctat președintele COPAC.
De ce trimitem toți bolnavii doar la spital?
El a adăugat că este nevoie disperată de previzibilitate în materie de rambursare. Contractele cost-volum au început prin 2015-2016, iar astăzi ne zbatem într-o formă confuză de rambursare condiționată.
Trebuie să ne uităm la modelele de succes din alte țări europene și să adaptăm legislația noastră.
O altă problemă uriașă semnalată este concentrarea excesivă a serviciilor medicale în spitale, în detrimentul medicinei de familie, al ambulatoriilor, laboratoarelor și farmaciilor.
Trimiteți toți pacienții la spital.
Este păcat că medicina de familie, medicina de laborator și farmacia sunt doar o mică parte din acest sistem.
100 de kilometri pentru o singură cutie de pastile?
Ar trebui să fie pilonul principal, a subliniat Gănescu.
Soluția? Dezvoltarea serviciilor de prevenție, educație, screening și diagnostic în afara spitalelor, astfel încât unitățile sanitare să se poată ocupa exclusiv de cazurile complexe, care au nevoie de intervenții majore.
În prezent, în România există bolnavi cronici care bat drumul 100 de kilometri lunar doar ca să-și ridice rețeta de la spital. Pacientul vine de 12 ori pe an după 12 cutii, pierzând o zi întreagă pe drumuri.
Între timp, Casa de Asigurări de Sănătate decontează spitalizări de zi și investigații inutile, în timp ce un medic de familie ar putea monitoriza simplu pacientul, i-ar putea elibera o rețetă valabilă pe trei luni și i-ar putea recomanda investigații în ambulatoriu.
De asemenea, crearea unor centre medicale comunitare și permanente ar asigura accesul rapid la servicii atât la oraș, cât și la sate, luând o mare din presiunea uriașă care apasă pe spitale și pe serviciile de ambulanță în weekenduri și de sărbători legale.
